A.I.sistenți, valeți, majordomi nu doar pentru cei foarte bogați. Inteligența artificială, ca serviciu permanent în viețile noastre
Ca dezvoltator de aplicații mobile, văd progresul pe care AI îl aduce în munca mea și a echipei mele foarte ușor. Era o glumă preferată a programatorilor, cu două fotografii alăturate: una a unui cosmonaut care face lucruri complexe și se simte ca un atotputernic – Like a God, fiind relevantă pentru momentele în care inginerii de soft sunt în maximum de control și cealaltă fotografie care ilustra un câine cu o figură pierdută, în fața calculatorului, spunând că habar nu are ce face acolo. De când timpul pentru a rezolva greșelile din cod s-a redus cu peste 50% odată cu A.I., în cazul meu, mă simt more like God și less like Dog.
Însă chiar dacă cei care fac cod sunt de regulă considerați prea concentrați asupra muncii lor (specializați in extremis), nu pot, ca antreprenor și profesor în programare, să nu îmi ridic privirea asupra viitorului și să lansez câteva perspective asupra modului în care vom trăi și simți A.I. în viața de zi cu zi.
Însă chiar dacă cei care fac cod sunt de regulă considerați prea concentrați asupra muncii lor (specializați in extremis), nu pot, ca antreprenor și profesor în programare, să nu îmi ridic privirea asupra viitorului și să lansez câteva perspective asupra modului în care vom trăi și simți A.I. în viața de zi cu zi.
A.I.sistenți. Tehnologia face totul mai accesibil, dar ridică ziduri între noi.
Un spectru larg de populație are acces la tehnologie, iar facilitățile personale și profesionale care anterior erau accesibile pentru categorii privilegiate, sunt acum mult democratizate. Este incontestabil un aspect pozitiv al tehnologiei: democratizarea oportunităților și crearea unor condiții echitabile de concurență, având la îndemână un ocean de informație și atâta ușurință în procese.
O schimbare semnificativă la orizont este reimaginarea asistenței personale. Imaginea tradițională a lucrătorilor casnici în slujba stăpânilor casei este înlocuită de un concept digital mult simplificat – cu toții putem avea acces la servicii făcute pentru noi prin intermediul telefonului. În loc ca aceste ajutoare tradiționale din casă (valeți, majordomi) să se ocupe de rezolvarea cererilor angajatorilor lor, în perimetrul unor reședințe mărețe, avem acum camere tehnice de servere uriașe, unde aceste cereri de pe telefoanele noastre sunt acomodate și procesate. Doar că acești “servitori” digitali nu mai sunt într-o reședință scumpă, ci în camere răcoroase și modeste de servere, în clădiri deloc luxoase. Viața noastră cu totul la îndemână este susținută de aceste ajutoare invizibile, mereu în spatele cererilor noastre lansate de pe telefoanele inteligente.
Cu toate acestea, pe măsură ce introducem în viețile noastre aceste facilități digitale, trebuie să fim atenți și la potențialele amenințări. În timp ce tehnologia crește viteza cu care muncim, comunicăm, ne aprovizionăm cu o plajă largă de bunuri care ajung de pe rafturile depozitelor direct la ușile noastre în doar câteva ore, ea poate crea simultan un sentiment de izolare și detașare față de cei din jur.
Ce dăm la schimb pentru acest confort al accesibilității supreme
O lecție învățată urmărind marile progrese ale umanității este aceea că procesul de transformare a unor bunuri sau servicii pentru a le face economic viabile atrage o serie de consecințe neintenționate cunoscute sub numele de externalități. Un exemplu la îndemână este transformarea combustibililor fosili în energie care duce la emisii de carbon și evidențiază impactul activităților noastre economice asupra mediului. În cazul A.I., externalitatea care nu are un efect palpabil evident imediat este impactul negativ asupra interacțiunilor umane dat de tranzacționarea acerbă a atenției noastre.
În era digitală, atenția noastră a devenit o marfă valoroasă, căutată și valorificată în vastul peisaj online; fiecare click, scroll și interacțiune sunt atent monitorizate, valorificate și convertite în reclame targetate. Transformarea atenției noastre într-o monedă de schimb are consecințe nedorite care depășesc mult domeniul economic. Social media au fost, spune Harari, doar începutul, un A.I. primitiv, folosite nu pentru a crea conținut, ci pentru a-l filtra de către algoritmi pe criterii de viralitate și atragere a atenției.
Dacă în această etapă, A.I. este încă în perioada de învățare, chiar de “copilărie”, urmărire pattern-uri comportamentale umane, așa cum avertiza și Yuval Harari într-una dintre aparițiile sale recente, într-o etapă avansată, inteligența artificială poate să ajungă să exploreze teritorii unde oamenii nu au reușit să ajungă niciodată.
Găsirea unui echilibru: îmbrățișarea tehnologiei fără a pierde conexiunea umană. Perdeaua de iluzii
Un matrix al iluziilor este format odată cu răspunsurile primite automat și bine documentate pe care acum oricine cu un computer sau telefon le poate primi în timp real.
Frica de inteligență artificială a fost prezentă doar în ultimele sute de ani în umanitate.
În istorie, oamenii au folosit puterea imaginilor, povești și mituri pentru a manipula, controla mulțimi. S-au temut, în același timp, să devină prizonierii unei lumi a iluziilor.
Dacă nu putem spune, în procesele de comunicare, ce este A.I. și ce este creat de om, atunci, mai avertizează Harari, întâmpinăm finalul comunicării relevante și valoroase.
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: A.I.sistenți
