Vorbim și azi despre săptămâna de muncă de patru zile – ce câștigăm și ce pierdem dacă muncim doar patru, și nu cinci zile? Până în 1926, săptămâna de lucru a unui american de rând era de șase zile, a câte minim opt ore, deși deseori oamenii munceau chiar 10 sau 12 ore, iar mulți dintre ei erau chiar minori. Iar sistemul acesta de lucru era valabil nu doar în America, ci în cam toate țările care descoperiseră mașinăriile și industria.
În 1926, Henry Ford, faimosul industriaș creator de automobile, a decis să reducă programul muncitorilor săi la doar cinci zile, cu un total de 44 de ore de lucru, redus mai apoi la doar 40 de ore săptămânal. Simultan, a și mărit salariile oamenilor, spunând că muncitorii care vor avea o zi în plus de odihnă și mai mulți bani în buzunar vor fi mai motivați, mai productivi și vor putea strânge economii cu care să își poată cumpăra chiar propriile automobile.
Accesează Hacking Work pentru a fi la curent cu tot ce este nou și important pe piața muncii
Ideea lui Ford a părut la acel moment, pentru foarte mulți, o utopie
Dar s-a dovedit apoi că este o idee bună și profitabilă și a fost adoptată și de competitorii lui Ford, devenind ulterior chiar lege în multe țări din lume.
Ce a câștigat Ford cu reducerea programului de lucru și păstrarea sau chiar mărirea salariilor angajaților? Exact ce spun și azi că văd ca beneficii firmele care trec la săptămâna de patru zile: oameni mai loiali, mai motivați, mai atenți și implicați în munca lor, mai preocupați de profitabilitatea firmei, mai multă calitate și eficiență, mai multă satisfacție a clienților, mai puține absențe nemotivate, mai puține zile de concediu medical și costuri cu asigurările sociale și aproape deloc demisii, ceea ce înseamnă economii la bugetul de recrutare, selecție și training.
Programul redus de lucru face ca locurile de muncă să fie mai accesibile și mai atrăgătoare pentru femeile care sunt mame și au grijă de gospodărie, pentru cei cu anumite probleme de sănătate sau dizabilități, dar și pentru cei mai în vârstă, care se pot pensiona mai târziu, mai ales în țările democratice occidentale unde îmbătrânirea populației și disproporția dintre seniori și tineri sunt accentuate. Ca să fie mai productivi și mai implicați, oamenii primesc mai multă flexibilitate și autonomie, au mai puține ședințe și mai puțini șefi care se ocupă de supraveghere. Firmele și oamenii învață mai mult, adoptă mai repede și mai curajos tehnologii și metode noi, care le măresc viteza, calitatea și profitabilitatea. Cresc încrederea, comunicarea, creativitatea, sentimentul apartenenței la echipă și disponibilitatea de a genera idei inovatoare.
Cine are de pierdut din adoptarea acestei idei?
Cu siguranță, cei pentru care cantitatea de ore petrecute sub supraveghere la serviciu e mai importantă decât calitatea muncii prestate. Șefii autoritari, obsedații de control și dictatorii sunt îngroziți de această idee. Dar de pierdut au și cei care aplică această idee în organizații cu culturi nu tocmai sănătoase, unde oamenii nu vor înțelege că trebuie să fie mai eficienți și mai productivi și abia așteaptă să îi joace o festă angajatorului, fără a pricepe că dacă afacerea va merge rău și lor le va merge rău. Săptămâna de patru zile este o idee din care trebuie să câștige și angajații, și angajatorii. Altfel, nu funcționează, rămâne doar o himeră.
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: săptămâna de muncă de patru zile
