Sistemul public de pensii este nesustenabil
La finalul anului 2022 au fost publicate rezultatele provizorii ale Recensământului Populației și Locuințelor, runda 2021. Conform rezultatelor recensământului, populația rezidentă a României este de 19 milioane de persoane, în scădere cu 1,1 milioane comparativ cu recensământul precedent (octombrie 2011).
De asemenea, conform rezultatelor recensământului, fenomenul de îmbătrânire a populației s-a accentuat, vârsta medie a populației crescând la 42,4 ani, comparativ cu 40,8 ani în recensământul precedent.
Aceste evoluții sunt determinate de două trenduri demografice:
• Scăderea natalității, care conduce la un spor natural negativ. Conform estimărilor ONU din 2017, acest spor negativ va ajunge la 120 mii/an la nivelul anului 2015.
• Migrația: România a înregistrat a doua cea mai mare migrație dintre țările Uniunii Europene.
În aceste condiții, trendul de reducere a populației în România va continua și sunt disponibile diverse estimări cu privire la populația României la nivelul anilor 2050-2060. Astfel, conform estimărilor ONU, la nivelul anului 2050, populația României va ajunge la aproximativ 15,7 milioane de locuitori, în condițiile asumării unei migrații nete între 2015 și 2050 de numai 425 mii locuitori.
Conform estimărilor INS, la nivelul anilor 2060, populația României va atinge 13,2 milioane.
Iar conform anticipațiilor EUROSTAT, la nivelul anului 2050 populația României va atinge 16,3 milioane și va scădea la 15,7 milioane in 2060.
Mai mult, în perioada 2025 – 2035 se va înregistra un vârf de pensionări, a generației “decrețeilor”.
Ca urmare, în aceste condiții se va înregistra o creștere accelerată a cheltuielilor cu pensiile publice, generată atât de creșterea numărului de pensionari cât și de majorarea punctului de pensie, în condițiile reducerii populației active datorită migrației și sporului negativ.
Ca urmare, există un risc semnificativ ca sistemul public de pensii să nu poată fi susținut în forma actuală. Adică să nu mai fie sustenabile vârsta actuală de pensionare, planul de creștere a punctului de pensie, (taxa) contribuțiile actuale de asigurări sociale.
Citește și: Cât o să fie pensia privată de la Pilonul 2? Un calcul pesimist și unul moderat
Probabil se va opta între un mix al celor trei parametri menționați anterior, și anume:
• Majorarea vârstei de pensionare, trend care se observă deja la nivel international. și/sau
• Creșterea mai lentă (sau menținerea constantă) a punctului de pensie. În general, la
nivel internațional, o pensie publică asigură doar un nivel minim de venituri, și/sau
• Creșterea taxării pentru populația activă (prin contribuții de asigurări sociale mai mari).
Acest fenomen nu este specific doar României, ci se manifestă în multe țări. În general, cu cât nivelul de dezvoltare este mai ridicat, creșterea populației se temperează sau chiar devine negativă, cel mai nou exemplu fiind China, care a înregistrat pentru prima oară un declin al populației.
Din experiența internațională, prima opțiune este creșterea taxării, care se aplică populației angajate, pentru a susține pensiile aflate în plată.
Aceasta este urmată de reducerea beneficiilor actualilor pensionari. Un exemplu de reducere a beneficiilor este taxarea pensiilor (cum ar fi plata de contribuții de asigurări de sănătate).
A treia opțiune este creșterea vârstei de pensionare. Această opțiune reduce practic
pensia totală plătită unui participant. Aceasta va contribui o perioadă mai lungă de timp la sistemul public de pensii și va primi pensie pentru o perioadă mai scurtă de timp. Utilizarea acestei opțiuni este de fapt recunoașterea default-ului sistemului de pensii publice. Este similară cu defaultul unei obligații: de exemplu emitentul unei obligațiuni care amână plata cuponului sau principalului unei obligațiuni pentru că nu are resurse financiare să ramburseze obligația.
Un exemplu curent al acestei abordări, de majorare a vârstei de pensionare, este propunerea guvernului francez de creștere a vârstei de pensionare. Spre comparație, pentru a pune în evidență ineficiența sistemului public de pensii din România, propunerea de creștere a vârstei de pensionare în Franța este sub vârsta de pensionare existentă în prezent în România, la o durată de viață medie mai mare în Franța comparativ cu România.
În România, taxa curentă aferentă sistemului public de pensii este de 21,25%. La un calcul simplu, fără a ține cont și de valoarea în timp a banilor, o persoană activă este taxată cu 21,25% din salariu pentru sistemul public de pensii, pentru o perioadă de 35 de ani, iar apoi primește ca pensie aproape 45% din salariu.
În aceste condiții, primește în jur de 55%-60% din suma contribuită pe parcursul vieții active. Daca este luată în considerare și valoarea în timp a banilor, suma primită (ca procent din contribuții) este și mai mică.
Mai mult, în caz de deces al contributorului, banii cotizați la Pilonul I rămân (sunt) proprietatea statului, acesta neavând nicio obligație față de moștenitori. Pentru a recupera contribuțiile la Pilonul I, de-a lungul celor 35 ani de contribuție e nevoie de o speranță de viață de 88 ani, ce depășește cu 14 ani durata medie de viață în România. Astfel, contribuțiile de asigurări sociale sunt de fapt o taxa pe muncă, nu un beneficiu pentru contributor.
Datoria implicită a sistemului public de pensii a fost publicată ultima oară în 2018
În martie 2018, Institutul National de Statistică a publicat ultima actualizare a unei analize, cu date aferente finalului anului 2015, privind datoriile aferente sistemului de pensii din România, atât cele aflate în plată, cât și cele ce vor fi datorate persoanelor actualmente active. Conform scenariului de bază publicat de INS, la finalul anului 2015, datoriile aferente plăților viitoare de pensii publice erau de 1295 de miliarde de lei (aproximativ 288 miliarde euro, la cursul de schimb EUR/RON din 2015).
Sau 180% din PIB-ul României aferent anului 2015. La acel moment, valoarea punctului de
pensie era de 830 lei. Ulterior, aceasta s-a majorat la 1100 lei (cu aproximativ 32,3%), și
conform actualelor prevederi legislative, a atins 1785 lei în 2023 (care reprezintă o majorare cu 115% față de valoarea din 2015). La momentul aplicării acestei majorări a punctului de pensie, valoarea datoriilor viitoare ale sistemului public de pensii se va majora cu încă 300 miliarde euro, și va tinde către 600 miliarde euro (PIB-ul României anticipat în 2023 este cu puțin peste 600 miliarde euro).
În condițiile în care, deși randamentul Pilonului II este semnificativ, suma contributată, 3,75% din salariu (vs. 21,25% la sistemul public de pensii) a fost limitată pentru a compensa pierderea “de randament” din sistemul public de pensii.
Pentru asigurarea unei independențe financiare la vârsta pensionării, o mare parte din efort va fi cel propriu – economisirea și investirea personală – pentru a depinde cat mai puțin de sistemul public de pensii. Iar o abordare prudentă este ca de la generația X în jos (persoanele născute în intervalul 1961 – 1980), în planificarea comportamentului de economisire și de investiții, să considere că pensia publică va fi foarte mică în raport cu nevoile financiare la pensionare și va asigura doar un nivel minim de subzistență.
Sursa: AAFBR.ro – newsletter
Îți recomandăm:
Despre randamentele fondurilor de pensii private, după 13 ani de Pilon II
cuvinte cheie: Sistemul public de pensii
