Erdős János, cetățean român de etnie maghiară din Satu Mare, a postat pe Facebook un mesaj emoționant. Postarea sa a adunat peste 6000 de reacții, 1400 comentarii și peste 500 de redistribuiri în doar câteva ore. Erdős János, de profesie muzician, cântăreț la fagot, își manifestă mâhnirea la limita disperării din cauza prejudecăților și a superficialității cu care este tratat din cauza apartenenței etnice.
Redăm mai jos postarea lui Erdős János:
Puneți-vă în locul meu. M-am născut în Satu Mare, la 10 km de granița cu Ungaria. Într-o familie de maghiari, cu străbuni maghiari, care și ei, la rândul lor s-au născut aici. Nu știu câte generații, dar sigur n-au emigrat. Îmi păstrez limba, tradițiile, îi respect pe predecesorii mei… Ce nu fac bine? Limba statului am învățat-o, istoria am învățat-o, îmi iubesc țara, respect toate națiile care locuiesc aici, nu-mi fac de rușine țara, din contră!, datorită meseriei mele am ajutat să fie apreciată…
Unde greșesc? Că sînt maghiar și nu ascund asta acasă? Să plec, mi se spune, în Ungaria. Voi știți cum m-am simțit cînd cei de acolo mi-au spus ”Voi, românii…” La dracu! Fiindcă vorbeam mai bine limba maghară decît ei? Mai corect. Unde e ”acasă” pentru mine dacă nu aici?
Unde pot fi apreciat ca Om mai bine decît aici? Care e vina mea? Jignește pe cineva prezența mea? Că nu renunț la naționalitate mea? Că niciodată nu neg că sînt maghiar? Sînt! Ăsta sunt! Ma-ghiar! ȘIIIIIIII?
Pe cine deranjează? De ce? Eu nu am voie să cînt Imnul maghiar, Secuiesc? Mă atașez de ele! Nu au text iredentist, nu provoacă indignare textele lor. Am cîntat și imnul românesc destul. Atunci am fost bun? Că doar sînt un amărât de fagotist de cîmpie… Mereu, când comentez undeva, îmi dau cu părerea, fără să atac, sunt trimis ”afară”. De ce?
Am încercat mulți ani să fac cumva pace între aceste două nații. Recunosc că sînt cîțiva români care fac același lucru; pe plan local, pe ”afară”…. Dar am fiică, am nepoțici. Mor, și ele vor trebui să trăiască în aceeași ură în care am trăit și eu? Că și ele au diacritice ”urîte” în nume! Doar gândiți-vă! Empatie… Îmi pare rău, dar sînt sigur că pînă și postarea asta va avea comentarii… M-am obișnuit. Dar postez în continuare public, poate mai reușesc să fac pe câțiva să înțeleagă ceva ce e greu de înțeles pentru unii.
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: Erdős János
