Review pentru CFR
Am plecat până la Sinaia, în weekend, și am zis să mergem cu trenul, să nu stăm ca proștii, blocați în trafic, ore în șir, pe Valea Prahovei. Cu trenul, am fi ajuns doar într-o oră și jumătate.
Am mers cu multe feluri de trenuri, prin multe țări, dar nu mai mersesem demultișor cu trenul pe la noi
Sincer, credeam că lucrurile s-au mai îmbunătățit și speram să pot da experienței măcar 3 stele din 5. Nici vorbă. Din păcate, cel mai obiectiv rating pentru serviciile companiei feroviare de stat pentru călători este de 2 stele din 5.
- 1 singură stea pot primi, în opinia mea, doar trenurile din India sau Bangladesh, cele cu pasageri pe acoperiș și cu întârzieri de câte 24 de ore. La noi nu e chiar atât de rău, însă mult prea departe nu suntem.
- 5 stele ar trebui să primească legendarele sisteme feroviare din Japonia sau Elveția, adică rețele cu întârzieri cumulate de doar câteva minute, la nivel de an. Tigrii asiatici, Coreea de Sud, Taiwan, Singapore si Hong-Kong, cu toții se califică la 5 stele.
- 4 stele ar trebui să primească rețelele feroviare din Europa, inclusiv cele de TGV, cele din Orientul mijlociu și, la limită, cele din China, și SUA.
La categoria 3 stele, se califică majoritatea țărilor din Asia galbenă, țările Sud-Americane mari dar și câteva țări africane mai răsărite, care au dezvoltat infrastructură nouă folosind tehnologie recentă.
În categoria CFR-ului de la noi, la 2 stele din 5, s-ar mai regăsi Kyrgyzstan, Senegal și Bolivia, cel putin așa spun rezultatele unui studiu destul de credibil, pe care l-am găsit pe net.
Trenul nostru a avut o întârziere de 57 de minute la plecare. Deja, durata drumului până la Sinaia aproape că s-a dublat. Eram peste o mie de pasageri pe peronul de la linia 10, fiecare dintre noi renunțând la o oră din viață, în așteptarea trenului care nu mai venea.
La început, vocea gării ne-a anunțat o întârziere de 10 minute, apoi de 20, apoi de 30. După ce au trecut cele 30 de minute, nu au mai zis nimic. Oamenii așteptau resemnați, ce să mai zică? Iar atunci când a venit în sfârșit trenul, s-au bucurat.
Femeia de la ghișeul de informații a început să râdă atunci când, după o jumătate de oră de așteptare, am mers și am întrebat-o din ce cauză întârzie trenul?
După ce s-a amuzat bine, ne-a dat un răspuns care ne-a încuiat: “probleme la garare”, a zis ea, adică un fel de justificare tehnică, suficientă, încât să explice o întârziere mai lungă decât întârzierea tuturor trenurilor din Japonia dintr-un an întreg.
Am încercat să sunăm undeva, să reclamăm această situație cumva, adică cică să nu fie corvoada noastră inutilă, însă nu am reușit nicăieri. La relații cu publicul, la CFR, nu răspunde decât un robot, iar după 10 minute de ascultat muzică la telefon, te plictisești și închizi. La un alt număr îți bagă direct ton de fax. Fax in 2022! Iar dacă vrei să scrii o reclamație, trebuie mai întâi să te autentifici cu e-mail. Cam tot sistemul este construit astfel încât plângerile și reclamațiile sa nu se poată formula, pentru a da iluzia unei funcționări aproape normale.
Însă nu este deloc așa
În anul 2022, o întârziere de o oră, aplicată unui grup de o mie de oameni ar trebui să fie o problemă mai profundă decât e. Este vorba despre 1000 de ore risipite, chiar aici. Situația ar trebui înțeleasă ca fiind anormală, să aibă consecințe, iar sistemul să învețe din ea. În 2022 e absurd să mai invoci ca scuze probleme tehnice, neașteptate, fortuite, când este evident că nu este altceva decât management deficitar, delăsare și incompetență.
Cel mai nasol este când observi că prin alte părți se poate și nici nu pare atât de greu.
Îți recomandăm:
Deutsche Welle: Hyperloop, transportul viitorului? (Articol video)
cuvinte cheie: review CFR
