Arseniy Kumankov, profesor rus: Participarea rușilor la războiul din Ucraina este o crimă morală

Peste 300000 de ruși au fost mobilizați pentru a merge la război în Ucraina. Participarea la războiul din Ucraina este o crimă morală. Prin urmare, este necesar să facem tot posibilul pentru a nu deveni complici în acest război agresiv și nedrept. Mai multe motive ne obligă să privim astfel invazia și mobilizarea: statul rus a încălcat contractul social.

Un guvern ilegitim trimite ruși la război, guvern care joacă pe un fals sentiment de patriotism. Războiul în sine este o agresiune criminală împotriva cetățenilor Ucrainei. Ultimul este cel mai important. Dar voi începe cu ceva care se aplică direct rușilor.

Rezilierea contractului social. De câți ruși este nevoie pentru acest război în Ucraina

Astăzi, statul se declară protectorul societății împotriva amenințărilor externe în schimbul obligației cetățenilor de a participa la ostilitățile de pe teritoriul altei țări. Putin a explicat decizia de a începe un război, iar ulterior „mobilizarea parțială” în acest fel – prin nevoia de a proteja Rusia, integritatea sa teritorială, suveranitatea și securitatea poporului.

Oficialii și propagandiștii au preluat mantra despre datoria față de patrie:

„Rusia ea te-a crescut, te-a îmbrăcat, te-a educat, te-a tratat, acum slujește-o. Și dacă nu doriți să mergeți la război, primiți 10 ani pentru sustragerea participării la ostilități.”

Evoluția evenimentelor a arătat că decizia de a începe războiul a fost luată pe baza unor date false sau distorsionate despre starea și capacitățile armatelor ruse și ucrainene, despre starea de spirit din societatea ucraineană, despre disponibilitatea Occidentului de a lua decizii consolidate de răspuns la invazie

Trupele ruse nu erau pregătite pentru un război convențional la scară largă. Nu erau echipate și personalizate corespunzător. Conducerea militară nu a avut o strategie coerentă pe termen lung care să prevadă diverse scenarii de desfăşurare a conflictului. Dacă rezumăm diverse aprecieri, putem spune cu un grad considerabil de certitudine că acest război pentru Rusia riscă să devină cel mai mare din punct de vedere al pierderilor de la cel de-al Doilea Război Mondial. În acest război din Ucraina au murit peste 58000 de ruși.

Statul nu și-a îndeplinit obligațiile față de cadrele militare nici pe timp de pace. Armata din Rusia s-a dovedit de mai multe ori a fi o formă de pedeapsă. Este suficient să ne amintim povestea liderului opoziției Ruslan Shaveddinov sau a jucătorului de hochei Ivan Fedotov. Serviciul în armată a fost întotdeauna asociat cu lipsa de drepturi și privațiuni: bullying, muncă forțată, bătăi, extorcări și foame.

Acum este evident pentru toată lumea: statul nu poate și nu va putea îmbunătăți viața mobilizaților

Nu îi va instrui și nici nu va coordona unitățile nou create. Acest lucru necesită luni de pregătire, resurse și specialiști cu experiență de luptă. O parte semnificativă a acestor specialiști se află deja pe front. Nimeni nu-i va rechema de dragul pregătirii trupelor recent mobilizate. Aceasta înseamnă că prin decizia sa statul rus creează riscuri pentru viețile câtorva zeci de mii de cetățeni ruși trimiși la război în Ucraina.

Renunțarea de facto a statului la obligațiile față de armată face parte dintr-un proces mai larg de refuz al acestuia de a proteja drepturile cetățenilor în general. Ultimul pas în această direcție a fost oficializat prin modificări constituționale din 2020.

Datorită acestor amendamente, Putin a putut rămâne în președinție până în 2036, iar separația puterilor a fost practic distrusă

Constituția Federației Ruse a fost completată și cu un anumit set de obligații sociale ale statului față de populație. Rezultatul a fost un acord. Statul a oferit  garanții sociale. Drepturile cetățenilor au fost asigurate de Legea fundamentală în schimbul înlăturării restricțiilor asupra mandatelor președintelui aflat în funcție.

Responsabilitatea civică a cetățenilor și participarea politică au fost sacrificate pentru un frigider plin

Astăzi, statul le oferă rușilor un nou tratat. Poate fi descris după cum urmează: protecția „destinului special” al Rusiei în schimbul participării la război. Fără libertăți civile, fără frigider plin. Își va da seama în sfârșit societatea rusă că nu mai are o obligație față de o instituție care nu își face datoria?

O componentă cheie a ideii de contract social este reciprocitatea obligațiilor. Statul trebuie să asigure siguranța și bunăstarea cetățenilor săi. Cetățenii în schimb trebuie să sacrifice o parte din libertățile lor, să respecte legile, să plătească taxe și, printre altele, să participe la apărarea țării lor. Obligațiile reciproce conferă contractului legitimitate. Dacă statul își pierde capacitatea de a oferi o viață sigură și prosperă, aceasta înseamnă că nu poate face față repsonsabilităților pentru care oamenii au acceptat să i se supună. În acest caz, contractul social își pierde forța. Este exact ceea ce s-a întâmplat acum.

Înlăturarea obligațiilor morale

Mobilizarea este prezentată ca o datorie a unui patriot. Patriotismul este o valoare care presupune nu o înțelegere între stat și cetățeni, ci dragoste pentru patria-mamă. În ziua în care a fost anunțată mobilizarea, Vasily Piskarev, președintele Comitetului de Securitate al Dumei de Stat a Federației Ruse, a vorbit despre acest sentiment:

„Toată lumea are dorința de a-și apăra țara, iar aceasta este datoria oricărui cetățean, în primul rând a bărbaților. Acesta este scopul istoric al unui om. Dacă nu își protejează familia și patria, atunci nu este bărbat. Este un nimeni, după părerea mea.”

Patriarhul Kiril a subliniat, de asemenea, sentimentul de iubire sacră și sacrificiu în cuvintele sale de despărțire nu prea optimiste către militari: „Du-te cu îndrăzneală, fă-ți datoria. Și amintește-ți că dacă ți-ai dat viața pentru patria ta, pentru prietenii tăi, atunci vei fi cu Dumnezeu în Împărăția Sa, slavă și viața veșnică.”

Societatea rusă a delegat statului dreptul de a lua decizii nu numai în sfera civilă, ci și în cea morală. Ca răspuns, statul însuși a determinat ce este patriotismul și l-a încadrat în termeni de ură și negare. Negarea Ucrainei ca stat independent, ucrainenii ca popor cu propria cultură și limbă, negarea Statelor Unite, a Europei. Occidentul, anglo-saxonii – și în sfârșit, viața însăși.

Ar trebui să se construiască întotdeauna patriotismul numai pe nevoia de a apăra și ataca, de a duce războaie, de a apăra frontiere sau de a extinde frontiere?

În această reducere a patriotismului la luptă și moarte, dimensiunea creatoare este complet emasculată – iubirea pentru Patrie, care poate fi exprimată prin muncă cinstită și complicitate civică. Adică tot ce se putea face cu calm și siguranță în Rusia înainte de izbucnirea conflictului armat cu Ucraina în 2014 și înainte de invazia din 24 februarie.

Deci, mobilizarea anunțată de Putin a lipsit de greutate morală valorile tradiționale ale datoriei, patriotismului și slujirii patriei. Războiul din Ucraina nu este doar o încălcare a drepturilor civile ale cetățenilor ruși. Este și o crimă morală împotriva cetățenilor ruși. În astfel de circumstanțe, este necesar să refuzi participarea la sinuciderea colectivă națională; să nu participați la război doar pentru că patria voastră îl duce.

Crimă împotriva cetățenilor Ucrainei

Fiecare soldat rus care participă la război își asumă dreptul de a dispune de viața, sănătatea, siguranța și proprietatea cetățenilor ucraineni. De unde ar putea veni un asemenea drept? Poate că, având în vedere lipsa de informații și eficiența propagandei ruse, armata rusă la începutul invaziei ar fi putut crede că are un astfel de drept sau a acționat în interesul cetățenilor Ucrainei. Ei puteau percepe sarcina lor ca fiind eliberarea ucrainenilor de regimul pe care-l urăsc, imoral și pe care l-au degradat. Ei puteau crede că participă la un război defensiv împotriva țărilor NATO.

Cu toate acestea, de la începutul invaziei, au existat multe dovezi că ucrainenii nu consideră că armata rusă acționează în propriile interese, că nu consideră ofensiva rusă un act de ajutor sau de eliberare. NATO, la rândul său, în ciuda mai multor înfrângeri dureroase ale armatei ruse, a nivelului ridicat al pierderilor acesteia și a degradării acesteia, nu se grăbește să atace Rusia.

Se poate spune că decizia de a duce război este luată de politicieni și nu este treaba soldaților să speculeze cu privire la natura și justificarea războiului în care sunt angajați

Dar personalul militar este potențial răspunzător pentru executarea ordinelor ilegale. Din punctul de vedere al dreptului internațional, ordinele care încalcă legile și obiceiurile războiului, ordinele de ucidere, torturare și sclavie sunt recunoscute ca fiind ilegale; ordine de comitere a crimelor împotriva umanității și a actelor de genocid (exterminarea totală sau parțială a oricărui grup de oameni pe motive naționale, rasiale, religioase sau etnice). Responsabilitatea morală a soldaților este de a trage concluzii cu propria minte despre justificarea războiului la care trebuie să participe.

Desigur, statul este responsabil pentru crearea unor astfel de condiții sociale în care determinarea validității morale a războiului devine imposibilă sau indezirabilă

Serviciile militare pe bază de contract contractuale sunt adesea singura cale de ieșire din sărăcie și șomaj. Deoarece libertatea presei este suprimată, oamenii sunt lipsiți de apărare împotriva propagandei. Toate acestea pot explica decizia unui om care a plecat la un război nedrept. Dar aceste împrejurări create de stat nu îl scutesc de responsabilitate. Singura modalitate de a nu comite crime în astfel de condiții este de a evita participarea la războiul de partea Rusiei.

Istoria secolului al XX-lea este plină de exemple despre cât de distructiv a fost refuzul societății de a înțelege procesele la care este chemată să participe de către un partid, un stat sau un lider. Somniferele morale, așa cum le-a numit sociologul britanic Zygmunt Bauman, fac violența atât de larg și masiv reproductibilă. Responsabilitatea morală a locuitorilor Rusiei, militari și civili, în raport cu locuitorii Ucrainei este determinată de principiul neintervenției.  Participarea la războiul cu Ucraina este o crimă morală. Prin urmare, este necesar să faceți tot posibilul pentru a nu deveni complicele său.

Sursa: Meduza

Îți recomandăm:

Avertisment dur al generalului Nikolai Malomuzh: „Putin și-a dat foc. Occidentul are deja mai multe soluții dacă decide să apese butonul nuclear”

cuvinte cheie: ruși război Ucraina

Project-E
Project-E
Project-E formează o comunitate de autori ce doresc să împărtășească din experiența și cunoștințele proprii pentru a oferi o perspectivă pozitivă societății. Abordăm teme economice, vorbim despre societate, educație și despre experiențe de viață. Membrii comunității Project-E sunt profesioniști care prin exemplul propriu doresc să aducă un plus de valoare societății românești

Recente

Educatie Financiara

Asigurari

ÎȚI RECOMANDĂM

Comentarii