adplus-dvertising

Paradoxul bunăstării și luxul de a trăi în România

costul vieții România

Deși bunăstarea cunoaște multe accepțiuni și se identifică un pluralism al variantelor naționale și internaționale de măsurare și furnizare a bunăstării, direcțiile de investigare relatează ca element comun faptul că statul reprezintă un actor principal în asigurarea unui nivel minim de trai pentru întreaga societate. Bunăstarea converge către ideea de orientare a politicii publice spre identificarea de instrumente care să aibă drept finalitate obținerea de rezultate benefice pentru societate, o administrație prosperă și bunăstarea socială a cetățenilor.

Potrivit economistul James Buchanan, laureat al premiului Nobel pentru economie în 1986, statul este supus unor presiuni complexe, care impactează dimensiunea bunăstării societății, iar calitatea actului managerial al statului și întreg itinerariul politicii fiscale se intercondiționează cu carența privind exercitarea “funcției interne de alegere corectă”. Mai mult, Buchanan semnalează că decidenții politici sunt preocupați și de realegerea lor, iar sub emblema interesului general, pregătirea și aplicarea deciziilor nu depinde doar de rezultatele macroeconomice obținute.

Contextul național, relevă o imagine a bunăstării între supraviețuire, reformă și ineficiență în colectarea și distribuirea veniturilor

Analizând retrospectiv statisticile legate de dimensiunea componentelor bunăstării, putem observa faptul că mai avem mult loc de îmbunătățiri. Cel mai frecvent, factorii de decizie politică, dar și cercetătorii, definesc bunăstarea și succesul economic prin raportare la creșterea economică, măsurată adesea prin Produsului Intern Brut (PIB – diferența dintre valoarea totală a bunurilor şi serviciilor produse într-o țară în decurs de un an și valoarea bunurilor şi serviciilor necesare pentru a le produce).

În acord cu dimensiunea acestui indicator, conform statisticilor Eurostat, România se află în topul țărilor cu cea mai mare creștere economică din UE în primul trimestru din anul 2022. Mai mult, într-o abordare prospectivă, un studiu realizat recent de Harvard Growth Lab plasează România în top 15 țări după ritmul de creștere al PIB la nivel mondial, până în 2030. Să fie asta o performanță care se răsfrânge asupra cetățenilor României, sau ar trebui definită “bunăstarea” prin raportare la realitatea economică din România?

Să fim noi în asentimentul paradoxului Easterlin și să admitem că fericirea românilor depinde foarte puțin de schimbările veniturilor și bogăției de-a lungul timpului? Se simte bunăstarea în buzunarele românilor?

Din nefericire, este clar că aceste statistici nu ar trebui să intervină cu o oarecare formă de entuziasm pentru că discutăm despre o creștere economică bazată mai degrabă pe consum și mai puțin pe investiții (aspect validat și de datele cu privire la execuția bugetară, care relevă încasări mai mari din TVA în T1 al anului 2022). Investițiile influențează rata de creștere economică, deoarece sunt o componentă a cererii agregate și, mai important, influențează capacitatea de producție a economiei, iar fără investiții nu se poate discuta despre creștere economică sustenabilă nicăieri în lume. Mai mult, performanțele economice și progresul societal necesită analize dincolo de PIB, deoarece retrospectiva mirajului creșterii PIB pe datorie și deficit este deja clară, iar paradoxul bunăstării începe a fi înțeles de toată lumea.

Faptul că PIB nu reușește să exprime bunăstarea societății și că este necesar a avea indicatori care să fie potriviți provocărilor contemporaneității (calitatea vieții, sănătate, schimbări climatice, inegalitatea veniturilor, epuizarea resurselor) este validat și de către un grup de experți ai Comisiei pentru Măsurarea Performanței Economice și a Progresului Social, prezidată de Joseph E. Stiglitz, Amartya Sen și Jean-Paul Fitoussi, care în raportul lor final semnalează unele îndoieli cu privire la modalitățile de măsurare a productivității și reliefează importanța abordării capitalului uman.

Prin urmare, se impune necesitatea de a privi dincolo de PIB, de a dezvolta indicatori care să ne reliefeze cine beneficiază de pe urma creșterii, care este impactul acesteia asupra mediului, cât este de sustenabilă creșterea și cum influențează bunăstarea indivizilor și a întregii țări. Desigur, factorii de decizie ar trebui să conștientizeze că investițiile într-o societate coezivă, dezvoltarea sustenabilă, capitalul uman și social, dar și calitatea vieții reprezintă indicatori cheie în crearea bunăstării.

Dacă analizăm alți doi indicatori care încearcă să măsoare aspectul multidimensional al dezvoltării, constatăm că poziția României nu este tocmai promițătoare

În acord cu Indicele Dezvoltării Umane (IDU), un indicator publicat începând cu anul 1990 de către Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), care a fost creat pentru a sublinia faptul că oamenii și capacitățile lor ar trebui să fie criteriul final pentru evaluarea dezvoltării unei țări, nu numai creșterea economică, România ocupă poziția 49 în lume și este pe ultimele locuri în Europa.

În plus, potrivit Social Progress Imperative, indicele de progres social 2021 privind calitatea vieții şi bunăstarea socială, poziționează România pe ultimul loc în UE. Ideea de “bunăstare” promovată astăzi de către majoritatea factorilor de decizie nu este deloc în acord cu sensul real al acestui concept. Contextul economic actual, relevă mai degrabă un paradox al bunăstării, o bunăstare iluzorie. Cu siguranță, ne punem cu toții întrebări cu privire nu doar la neconcordanța dintre acțiunile factorilor de decizie și suportul teoretic și doctrinar, dar și cu privire la moralitatea acestor acțiuni: Ne întrebăm, în primul rând, dincolo de legitățile economice, dacă este moral ca în perioade de criză să crești fiscalitatea, să acționezi fix la nivelul a ceea ce înseamnă “motorul creșterii economice” (IMM-uri, întreprinzători autentici).

În 2009 s-a optat pentru introducerea impozitului forfetar și creșterea contribuțiilor sociale, iar în 2010 a crescut cota standard de TVA cu 5 puncte procentuale (de la 19 % la 24%)

Efectul? Aproximativ 250.000 de IMM-uri și-au încetat activitatea în numai 2 ani (potrivit CNIPMMR), mai puține încasări la bugetul de stat. În 2022, în condițiile în care se prefigurează o criză economică mondială, efectele taxării muncii în aceeași zonă a economiei, vor conduce desigur, la diminuarea inițiativei private și la un efect invers anticipat de creștere a veniturilor la buget. Potrivit economistului american Arthur Laffer, cu cât taxăm mai mult, cu atât economia suferă, deoarece antreprenorul analizează șansele de dezvoltare și nu se va alinia unui sistem de impozitare atât de mare.

În al doilea rând, având în vedere contextul deficitelor gemene, și desigur, dimensiunea datoriei publice, ne întrebăm cu toții dacă e moral să ne împrumutăm pentru a plăti pensii și salarii pe care în realitate nu am putea să le plătim, nu ni le permitem. În cele din urmă, tot în virtutea moralității în abordarea măsurilor de politică fiscal-bugetară, ne mai întrebăm dacă este normal ca dimensiunea instituțională și întreg cadrul constituțional să permită realizarea de cheltuieli publice superioare capacității de rambursare, iar ulterior, să permită accentuarea progresivității, fără a ne îngriji de îmbunătățirea eficienței colectării, diminuarea excepțiilor fiscale sau reducerea dimensiunii economiei informale.

Constatăm astfel că în acord cu imaginea prospectivă a economiei românești (o inflație care este probabil să depășească 20%, conform Barometrului Moneycorp România, creșteri anunțate de taxe și un nivel mai mare al taxării aplicate pe muncă), a trăi în România este un lux

Prin urmare, este necesară implementare unei politici fiscale restrictive în vederea reducerii deficitului bugetar, dar și abordarea de politici de reducere a soldului negativ al balanței comerciale. Se impune, desigur, necesitatea abordării unor măsuri în direcția stabilității prețurilor și consolidării creșterii sustenabile și deși inflația depinde și de factori externi care nu pot fi anticipați, pe plan intern, frontul de acțiune ar trebui să vizeze acțiuni concertate dinspre politica monetară și politica fiscal-bugetară (cu alte cuvinte, degeaba încearcă Banca Centrală să intervină cu măsuri de temperare a inflației dacă guvernul vine cu măsuri în contrasens și crește taxele sau acordă ajutoare sociale, scutiri, subvenții, plafonări-a se înțelege, toate acestea pe datorie).

Contextul crizelor din plan internațional și războiul din Ucraina urgentează abordarea unui plan strategic de acțiune în planul politicii economice

Așa cum s-a arătat și într-un material precedent, accentul ar trebui să cadă și asupra creșterii gradului de colectare a impozitelor şi taxelor datorate, iar prudența în materie fiscală și întreg procesul consolidării fiscale ar trebui să aibă în vedere îmbunătățirea eficienței colectării, cu accent direct pe dimensiunea transparenței, digitalizării și diminuării evaziunii fiscale.

În plus, imaginea a ceea ce înseamnă “Paradoxul bunăstării și luxul de a trăi în România” ar trebui să intervină cu o conștientizare a următoarelor aspecte în rândul cetățenilor: Economisirea este o superputere care ar trebui atent gestionată în situații de criză. Diversificarea portofoliului este de asemenea foarte importantă, e bine să nu păstrăm ouăle în același coș pentru ca într-o situație de risc să nu le pierdem pe toate, ci să le punem în coșuri diferite, să investim în active diferite, cu profile de risc și randamente diferite. Capitalul financiar depinde foarte mult și de capitalul uman, adică de capacitatea de a face bani în viitor, așadar, e important să știm unde ne poziționăm din perspectiva aceasta.

Retrospectiva statisticilor anterioare ar ridica un semn de întrebare cu privire la dimensiunea statului în economie și implicațiile statului minimal

Adesea identificăm opinii cum că statul minimal ar fi soluția. Realist vorbind, contemporaneitatea relevă o extindere a dimensiunii statului, o creștere a cheltuielilor publice și ca efect al obținerii suportului electoral, iar a vorbi despre un stat minimal, nu este deloc fezabil. Abordarea unor limite constituționale în materie de cheltuieli publice și o reformă a sistemului fiscal-bugetar, ar putea constitui baza unei abordări realiste. Factorii de decizie ar trebui să privească datoriile ca pe obligații reale, să nu se bazeze pe inflație, să nu se alinieze încercării de a crea bunăstare din împrumuturi, consumând mai mult decât produce națiunea. Și deși avem un cadru de guvernanță fiscală și o serie de reguli în acest sens, trebuie admis faptul că viabilitatea unei reguli în materie fiscală este susținută de convingerea că guvernul își asumă datoria publică bazându-se pe resurse reale, nu pe inflație.

Notă: Opiniile exprimate sunt opinii personale și nu implică instituțiile cu care autoarea este asociată.

Îți recomandăm:

Datoria publică a României a depășit 50% din PIB. Care sunt soluțiile pentru reducerea acesteia

cuvinte cheie: costul vieții România

Anca-Florentina Vatamanu
Anca-Florentina Vatamanu
Anca-Florentina Vatamanu a urmat cursurile facultății de Administrație Publică din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza" Iași, fiind de asemenea și absolventă a Facultății de Drept. A continuat cu un master în finanțe-asigurări și a obținut în anul 2019 titlul de doctor în finanțe, iar în prezent este formator autorizat și asistent universitar doctor în cadrul departamentului de Finanțe Monedă și Administrație Publică, în cadrul aceleiași universități. Este inițiatoare a diverse proiecte sociale, precum și a proiectului EdJust-Educație juridică în școli, a publicat o carte, lucrări în reviste indexate în baze de date internaționale și a participat cu prezentare de lucrare la conferințe internaționale, în țară și străinătate. Opiniile exprimate sunt opinii personale și nu implică instituțiile cu care autoarea este asociată

Recente

Educatie Financiara

Asigurari

ÎȚI RECOMANDĂM

Comentarii

Project-E aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679. Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica Cookie.

Salvat!
Setări Cookie

Project-E aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679. Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica Cookie.

Cookie-urile necesare sunt absolut esențiale pentru ca site-ul să funcționeze corect. Această categorie include numai cookie-uri care asigură funcționalități de bază și caracteristici de securitate ale site-ului. Aceste cookie-uri nu stochează nicio informație personală.

  • cookielawinfo-checkbox-{nume-sectiune}
  • wordpress_gdpr_cookies_allowed
  • wordpress_gdpr_cookies_declined
  • wordpress_gdpr_allowed_services PHPSESSID

Refuz toate
Accept toate