Sistemele americane HIMARS au stopat invazia lui Putin. Primul obiectiv al războiului Rusiei în Ucraina, care a presupus cucerirea Kyivului în trei zile, a eșuat de mult. La fel ca și al doilea obiectiv, menit să taie accesul Ucrainei la Marea Neagră.
Și totuși mulți trăiau cu iluzia că, cel puțin în Donbas, armata rusă, nemiloasă și amenințătoare, va distruge pozițiile ucrainene. Însă liniile de apărare ucrainene nu au fost distruse
Putin a trimis pe front carne de tun pentru a asigura o superioritate covârșitoare în echipamente și muniții militare. Se estimează că raportul este de 20 de obuze de artilerie rusă la 1 obuz ucrainean. Rusia și-a propus să ducă un război de uzură asupra Ucrainei și, în cele din urmă, să îl câștige.
Săptămâna trecută iluziile s-au risipit. Sistemele americane HIMARS au început să toace pozițiile armatei lui Putin
Frontul rusesc și liniile logistice din spatele frontului, cu o adâncime de 60 până la 80 de kilometri, sunt în flăcări acum. Sisteme HIMARS au decimat pozițiile armatei lui Putin. Au ars zeci de depozite cu muniție în Khrustalny, Herson, Nova Kakhovka, Chornobayivka și Donețk. Echipamente rusești aflate pe un aerodrom din Melitopol au fost transformate în cenușă. A doua zi, după ce forțele ruse au cucerit Lysychansk, un imens depozit rusesc din Popasna a ars. Dacă asta s-ar fi întâmplat cu câteva zile înainte, poate că rușii nu ar fi cucerit Lysychansk. Putin nu are soluție în fața sistemelor HIMARS.
Ard nu doar depozitele de muniție, ci și ofensiva rusă
Războiul de cotropire este strategia de război a lui Stalin. Strategia a fost moștenită de generalii ruși și presupune înaintarea cu militari în urma unui baraj de artilerie și acoperirea unor zone întinse cu lovituri aeriene aleatorii și fără scop. Numărul victimelor în rândul militarilor ruși se pare că nu contează. După ce au cucerit Lysychansk, rușii au lansat o ofensivă pe toată linia frontului. Imediat după ce Putin a declarat o „pauză operațională”, armata rusă a reluat ofensiva, dar aceasta s-a blocat imediat din lipsa muniției. HIMARS au făcut țăndări depozitele de muniție ale armatei lui Putin.
Țintirea cu precizie a armatei Ucrainei a depozitelor rusești și distrugerea acestora contrastează puternic cu tirurile rusești, efectuate cu rachete scumpe asupra cartierelor rezidențiale, centrelor comerciale și piețelor orașelor
Colonelul în retragere Roman Svitan, un fost pilot militar ucrainean, a estimat ponderea depozitelor de muniții rusești distruse la 15 până la 20%. Evident, armata ucraineană nu va începe o ofensivă până nu va distruge toate depozitele. HIMARS vs. depozitele armatei lui Putin
Este de la sine înțeles că depozitele sunt distruse cu HIMARS, și anume cu M142 High Mobility Artillery Rocket Systems. Sistemul este montat pe un cadru standard de camion M1140 al Armatei SUA. Sistemul transportă un pod cu șase rachete GMLRS, sistemu produs de Lockheed Martin. O versiune alternativă a lansatorului poate transporta o rachetă ATACMS cu o rază de acțiune de până la 300 de kilometri. Însă astfel de rachete nu au fost încă furnizate Ucrainei.
HIMARS deține o serie de avantaje tehnologice față de sistemele sovietice utilizate de armata lui Putin
În primul rând, sistemul HIMARS este foarte mobil. Ca un camion obișnuit. Aceasta presupune că HIMARS se poate deplasa pe drumuri obișnuite. HIMARS poate ajunge locul de lansare, poate trage rachete și apoi poate părăsi zona imediat cu 80 km/h. HIMARS este greu de detectat și distrus.
În al doilea rând, rachetele GMLRS (cu G pentru „ghidat”) utilizate de HIMARS sunt ghidate de GPS și lovesc o țintă cu o precizie maximă. Acesta este ceea ce îl face diferit de sistemele Smerch, Grad și Uragan, pe care rușii le folosesc pentru a lovi zone mari.
În al treilea rând, din nou, spre deosebire de sistemele rusești Smerch, HIMARS nu are nevoie de o mașină de încărcare. Pur și simplu se apropie de un pod încărcat anterior cu rachete și aflat pe pământ, îl ridică și este gata de utilizare.
Utilizarea HIMARS anulează întreaga logistică a armatei ruse
Armata rusă luptă de obicei după cum urmează: înființează depozite uriașe la 60 de kilometri distanță de linia frontului și livrează totul din acele depozite cu camioane.
„Dacă este situat la 60 de kilometri înseamnă că un camion poate face trei curse pe zi. Dacă distanța este de 90 de kilometri, sunt două curse. Dacă este de 120 de kilometri se poate face o singură cursă. Armata rusă poate avansa doar în cazul în care camioanele sale pot face trei curse pe zi”, spune consilierul prezidențial ucrainean Oleksiy Arestovici.
Implementarea HIMARS confirmă două puncte pe care le-am formulat deja anterior
În primul rând: Războiul modern centrat pe rețea învinge întotdeauna conceptul de „baraj artilerie plus carne de tun” al lui Stalin din 1941. Și în al doilea rând: Putin nu a reușit să transforme acest război într-un război de tranșee. Războiul de tranșee implică faptul că adversarul tău poate vedea doar linia frontului și nu poate lovi țintele cheie ale infrastructurii militare din spatele său cu acuratețe.
„Ce fel de mașină militară a construit Putin dacă patru sisteme HIMARS îi pot pune capăt?” spune Arestovici sarcastic.
Adevărul să fie spus, Ucraina are deja ceva mai mult decât doar patru sisteme HIMARS. Oleh Zhdanov, un colonel în retragere, expert militar și fost membru al Statului Major al Forțelor Armate Ucrainene, a spus că „Ucraina are 17 sisteme HIMARS americane și analogii lor”. Arestovici a confirmat că au sosit de fapt „cu o săptămână înainte”.
Aceasta înseamnă că Khrustalny, Kadiyivka (Stakhanov), Insula Șerpilor și sistemele S-300 distruse lângă Herson în urmă cu aproximativ zece zile sunt, de asemenea, victime ale sistemelor HIMARS.
SUA au folosit HIMARS în Afganistan, Siria și Irak, dar rezultatele nu au fost nici pe departe la fel de distructive ca în Ucraina. De ce?
E foarte simplu. Pentru a avea succes, sistemele HIMARS au nevoie trei lucruri: o linie de front clară, drumuri bune pe o parte a acestei linii și depozite uriașe pe de altă parte. Nimic din toate acestea nu era în vigoare în Siria. Nici nu au fost ținte clar identificate, deoarece ISIS nu a construit stocuri gigantice de muniție în timp ce se pregătea să avanseze cu un număr mare de trupe în urma unui baraj rulant.
Sistemele HIMARS s-au pliat perfect pe tacticile militare rusești utilizate de armata lui Putin
Forțele ucrainene folosesc HIMARS în principal noaptea. În timpul zilei, ele sunt cel mai probabil ascunse în unele hangare pentru a fi invizibile pentru dronele rusești Orlan. Utilizarea HIMARS pe timpul nopții are un alt avantaj. „Tragerile de noapte minimizează riscul de a lovi civili”, spune Roman Svitan. Acest lucru distinge și tactica armatei ucrainene de cea a Rusiei, care trage rachete în timpul zilei.
Cum știu serviciile de informații ucrainene spre ce să țintească HIMARS? Cum identifică un depozit de muniție rusesc?
Din nou, din cauza războiului centrat pe rețea. Expertul militar Pavel Luzin consideră că forțele armate ucrainene folosesc imagini comerciale din satelit furnizate de Maxar Technologies.
„Maxar face fotografii de două ori pe zi și, folosind software-ul special și Big Data, ucrainenii pot detecta cu ușurință unde sunt amplasate depozitele rusești și unde călătoresc camioanele militare”, spune Luzin.
Ar fi logic să ne întrebăm ce împiedică Rusia să folosească aceleași imagini din satelit pentru a afla unde se deplasează camioanele HIMARS.
Răspunsul este că Rusia nu are acces la serviciile Maxar sau la orice alte imagini comerciale prin satelit care i-ar permite să conducă un război centrat pe informații din satelit. Probabil veți exclama acum: Dar Rusia are propriii sateliți! Este adevărat, așa este. Însă aceștia sunt sateliți militari care pot face fotografii din spațiu o dată la câteva săptămâni.
Rusia deține și sateliți Resurs, care înainte erau asamblați din componente occidentale
SUA au interzis vânzarea acestor componente către Rusia prin instituirea unei legislații speciale după ce Rusia s-a amestecat în alegerile americane. Acum toți sateliții Resurs și-au epuizat durata de viață. Ultimul a a fost dezafectat în decembrie 2021. Rusia are și trei sateliți Bars, dar acest lucru este departe de a fi suficient. Rusia își identifică țintele la întâmplare și le ratează chiar și pe acestea.
Cu alte cuvinte, Rusia pierde din nou, nu doar în fața sistemelor militare occidentale, ci și în fața sateliților civili occidentali. Sateliții comerciali Maxar, care au fost proiectațipentru alte scopuri, rezolvă cu ușurință o problemă care părea de nerezolvat pentru întreaga constelație de sateliți rusești, pentru care s-au irosit miliarde de dolari.
În mod similar, echipamentele civile Starlink ale lui Elon Musk s-au dovedit invulnerabile la sistemele rusești de război electronic, pe care s-au irosit alte miliarde de dolari. Iar sistemul de control al focului de artilerie ucraineană Kropyva, asamblat din tablete civile, walkie-talkie civile și drone civile ieftine, a sporit semnificativ eficiența artileriei ucrainene, când ambele părți foloseau tunuri și obuziere sovietice vechi.
Întreaga industrie rusă de apărare funcționează pe baza premisei că există niște tehnologii militare super-secrete perfecte, care nu au paralel în industria civilă
Cu toate acestea, lumea reală modernă este destul de diferită. Tehnologiile, dispozitivele și soluțiile sale de cea mai înaltă calitate sunt aplicate în miliarde de produse. Astfel de tehnologii sunt de uz civil prin definiție. Piața industriei de apărare nu este atât de mare. Acest lucru șterge granița dintre tehnologia civilă și cea militară din Occident. Cei mai mari 10 contractori ai Departamentului de Apărare al SUA își vând 54% din produsele pe piața liberă. În Rusia, în schimb, companiile care nu pot concura pe piața deschisă câștigă licitații închise pentru provizii militare. Acest lucru face automat tehnologiile lor necompetitive. Pur și simplu, mint despre capacitățile tehnologiilor lor. Și acest lucru devine evident doar atunci când produsele lor, până la urmă, trebuie să concureze cu cele occidentale pe cea mai competitivă dintre toate piețele: câmpul de luptă.
Acesta este exact ceea ce s-a întâmplat cu sistemul de apărare aeriană S-400
Mass-media rusă și producătorii de S-400 s-au lăudat că vor doborî rachetele HIMARS ca nucile dintr-un copac. S-400 sunt cele mai moderne sisteme rusești antiaeriene. Au mințit. HIMARS au trecut ușor de sistemele S-400 utilizate de armata lui Putin.
O rachetă S-400 nu poate intercepta o rachetă HIMARS din mai multe motive. În primul rând, o rachetă S-400 nu poate face asta din motivul foarte simplu că propulsorul solid folosit într-o rachetă HIMARS este mult mai avansat. „Pur și simplu zboară mai repede”, spune Pavel Luzin.
În al doilea rând, ucrainenii ar putea uneori să suprasatureze apărarea antiaeriană a Rusiei trăgând simultan către mai multe ținte. „Ei trag un roi de rachete Smerch sau Uragan împreună cu un HIMARS”, spune Luzin.
Al treilea motiv posibil este că S-400 a fost creat probabil în momentul în care corporația de apărare aeriană Almaz-Antey era condusă de Igor Ashurbeyli.
Igor Ashurbeyli, specialist în retail, s-a alăturat conducerii companiei Almaz-Antey, ale cărei spații au fost închiriate la acea vreme ca depozite de marfă. Ulterior, au construit omnipotentul S-400 pentru Putin. Experții în rachete s-au îndoit că un om care a făcut o carieră pe piețele de retail în anii 1990 ar fi putut reuși să construiască rachete de ultimă generație.
Pe scurt, rachetele S-400 nu poate intercepta HIMARS, punct
Și este ridicol să ne referim la sistemul de război electronic în valoare de miliarde al rușilor. La urma urmei, o rachetă HIMARS zboară peste 80 de kilometri, în timp ce linia frontului are o lungime de 1.400 de kilometri. Pur și simplu nu poți desfășura război electronic pe o zonă atât de întinsă. Este ca și cum ai încerca să stingi un incendiu cu un furtun de grădină.
Eroismul ucrainenilor și sistemele HIMARS pot câștiga războiul declanșat de Putin
Principala întrebare acum este: ce va face mai exact Putin când va înțelege că pierde? Deocamdată, după cum spune Roman Svitan, aeronavele rusești au zburat din ce în ce mai des pe cerul belarus. Tot acolo a fost observat în mod regulat și A-50. Aeronava rusă de avertizare timpurie și control este analog al avioanelor AWACS, utilizate de NATO. Simultan, Rusia desfășoară din ce în ce mai multe rachete Iskander în apropierea graniței dintre Belarus și Ucraina. Aceste rachete au o rază de acțiune de până la 500 de kilometri. Rachetele sunt în mod clar concepute pentru a atinge ținte adânc în spatele liniilor inamice.
„Toate acestea arată ca pregătiri pentru o lovitură masivă cu rachete, inclusiv asupra podurilor și a altor infrastructuri”, spune Svitan.
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: HIMARS Putin
