Au trecut 4 luni de când războiul face ravagii în Ucraina. „Actorașul” Zelenski și Ucraina au rămas în picioare
Sunt deja 4 luni de când războiul face ravagii în apropierea noastră și nu pare să se termine curând! Este o invazie declanșată de orgoliul micului KGB-ist. Putin a rămas cu aceleași concepții strategice de pe vremea războiului rece, când era și el pe-acolo un mic și neînsemnat securist din popor.
Rusia nu este însă Uniunea Sovietică. Restul lumii a evoluat foarte mult și într-o direcție complet diferită față de anii 80 ai secolului trecut
Popoarele din Europa de Est, altădată sugrumate de dictatori de toate felurile și mai ales de jugul comunist și sovietic, au descoperit beneficiile democrației, așa imperfectă cum e ea. Nici prin gând nu le trece și nici nu au cum să se mai întoarcă vreodată la dictatură!
Destrămarea Uniunii Sovietice, falimentul comunismului și slăbirea Rusiei, măcinată de corupție, a dus la 3 decenii de liniște, chiar dacă nu lipsite de probleme economice.
Conștiente de vocația imperială a Rusiei, fostele țări comuniste au căutat garanții economice în Uniunea Europeană. Europa de est a căutat garanții de securitate în NATO
Cu excepția Belarusului, încremenit sub un dictator care nu vrea să renunțe la putere și face orice pentru a o păstra, celelalte foste republici sovietice de frontieră, Moldova, Ucraina și Georgia, au început și ele să se uite spre vest, adică spre UE și NATO. Nu am inclus în această categorie țările baltice, pentru că ele au o istorie diferită și au fost incorporate artificial și cu forța în URSS ca urmare a pactului Ribbentrop-Molotov. Moldova a fost ținută în șah de armata rusă desfășurată în Transnistria, care asigură existența republicii separatiste autoproclamate. Georgia a fost pusă la colț cu ajutorul celor două regiuni separatiste, iar când aceste puncte de presiune s-au dovedit insuficiente, prin invazie militară.
Ucraina, asemenea Belarusului și altor foste republici sovietice, a rămas multă vreme apropiată Moscovei
Privatizarea a fost făcută și aici pe modelul rus, cu oligarhi îmbogățiți peste noapte în dauna statului. Ucraina a acceptat în 1994 să renunțe la armele nucleare moștenite din epoca sovietică. Integritatea teritorială a Ucrainei a fost garantata de Rusia, SUA, Marea Britanie și Franța. Dar a venit apoi revoluția portocalie, restaurația, Maidanul și fuga lui Ianukovici. Rusia a reacționat prin invadarea și ocuparea Crimeei. Au urmat opt ani cu lupte intermitente în est, în jurul unei linii a frontului relativ stabilă. Donețk și Lugansk au intrat de facto sub influența Rusiei.
Asta până pe 24 februarie 2022. Zelenski și Ucraina au rămas în picioare
Încurajați de aparenta „lașitate” a americanilor, dovedită prin retragerea din Afganistan, și de sancțiunile subțiri și neconvingătoare ale lumii civilizate după ocuparea Crimeii, micului KGB-ist i-a venit ideea să schimbe regimul Zelenski, vădit pro-occidental, care intenționa să ceară aderarea țării sale nu numai la UE ci și la NATO, cu unul prieten, cu vechiul aliat Ianukovici pe post de președinte.
Se aștepta să fie întâmpinat cu flori? Până la urmă ce rezistență putea opune un biet comediant intrat în politică în urma succesului unui serial de comedie („Slujitorul poporului”) în care se juca de-a președintele? Ar fi trebuit să fie o „operațiune specială” de 5 zile în care să ocupe toată Ucraina și să instaleze un regim marionetă, în genul celui din Belarus sau din republicile separatiste din estul Ucrainei.
Dar ce să vezi, „actorașul” Zelenski a rămas în Ucraina. A refuzat să fugă. Chiar le-a zis americanilor că are nevoie nu de plimbări ci de arme și muniție!
Armata și poporul ucrainian s-au dovedit a fi o nucă foarte tare. Totul s-a transformat într-un război de uzură. Se dau bombardamente de artilerie intense și prelungite până la distrugerea completă a oricărei construcții ce poate fi folosită ca punct de sprijin.
O combinație îngrozitoare între tacticile cele mai nocive folosite în cele două războaie mondiale, cu tehnica sofisticată de după aproape un secol!
Sigur, Rusia a ocupat o parte importantă a Ucrainei și continuă să fie în ofensivă, dar rezistența și încrâncenarea poporului și armatei ucrainene nu s-au diminuat. Lumea civilizată, cu câteva mici excepții, a dat dovadă de o unitate și o solidaritate fără precedent în a condamna Rusia, în a adopta niște sancțiuni economice foarte dure, care au îngenunchiat economia Rusiei. Sancțiunile au determinat intrarea acesteia în incapacitate de plată. În același timp, Occidentul a furnizat masiv arme și muniție Ucrainei!
De ce rezistă Ucraina cu atâta încăpățânare?
Pentru că odată ce te obișnuiești cu libertatea și democrația nu mai vrei înapoi în dictatură. Te uiți peste gard în vest și vezi ce înseamnă statul de drept, ce drepturi și libertăți au cetățenii și ce nivel de trai au, și sigur că vrei și tu asta! Nu mai vrei să vezi magazine goale, de unde poți cumpăra doar băutură. Și nici să-ți spună unul ce ai voie și mai ales, ce n-ai voie să faci. Vrem prezumția de nevinovăție reală. Vrem ca tot ce nu este interzis să fie permis și nu invers. Vrem mai ales libertatea de expresie. Dreptul de a nu fi de acord cu guvernul și de a putea spune lucrul acesta în public.
Toate aceste lucruri sunt fundamentale pentru aceia care au experimentat pe pielea lor „dictatura proletariatului”!
Apoi unitatea occidentului are un motiv. Orice victorie, fie ea și parțială, a Rusiei în Ucraina este reafirmarea acelei vocații imperiale. Vorbim despre o reafirmare a faptului că se poate învecina cu „cine vrea ea”. Dacă Rusia câștigă, după Ucraina mai pot urma și alte „operațiuni speciale”. Rusia urmărește să ajungă să-și întindă sfera de influență la nivelul fostului Tratat de la Varșovia și a CAER-ului (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc) – cele două organizații militare și economice create și dirijate de defuncta Uniune Sovietică de la Moscova. Chiar mai departe. Dacă au fost ei în stare să incendieze Moscova când a ocupat-o Napoleon, de ce n-ar fi în stare să dea foc Parisului sau să mai facă odată una cu pământul Berlinul ca în 1945?
Sigur, are și democrația problemele ei…
Este „un sistem prost”, așa cum remarca Churchill. Dar tot el adăuga că rămâne cel mai bun sistem de guvernare creat de om. Deci să fim atenți la ce ne dorim, democrație sau dictatură, pace sau război, Uniunea Europeană sau Rusia. Suntem la o răscruce unde s-ar putea să nu depindă întotdeauna de noi pe ce drum o apucăm. Noi trebuie să continuăm, totuși, să știm ce vrem cu adevărat!
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: Zelenski Ucraina
