Eu cred că e foarte important ca atunci când intri într-un război, sau într-un conflict de orice fel, inclusiv o negociere, să știi când și cum se termină. În lipsa unei astfel de înțelegeri, orice conflict se va termina prin epuizarea resurselor uneia dintre părți. Resurse de nervi, răbdare, inspirație, bani, orice. Uitați-vă la șirul conflictelor de felul ăsta și o să găsiți acest pattern. Vietnam, Afghanistan, războiul cu drogurile, războiul cu terorismul, în fine, toate.
La lista asta lungă se adaugă acum și pandemia
Am intrat într-o spirală isterică din care nu știm când sau cum vom ieși și pare să nici nu ne pese. Sper că e evident acum că acest virus nu va dispărea niciodată. Atunci când zicem că s-a terminat pandemia și ne liniștim? Niciodată? Sau când vom fi atât de tociți și scârbiți și epuizați că nu vom mai avea nervi pentru dansul ăsta absurd și vom da de pământ cu toți și toate și vom vota „șoșoci” președinți?
Îți recomandăm:
După părerea mea, pandemia s-a încheiat deja. Asta nu mai e pandemie, e endemie (știu că nu există cuvântul). Omicron ăsta ar trebui distribuit în pufuri nazale gratuit în farmacii, nu să ne ferim de el cu măști
Oricum, e atât de contagios încât orice măsură din asta e o glumă. Eu am fost la ski în Italia. Când am ajuns aveau cam 30.000 de cazuri pe zi, când am plecat cam 200.000. În două săptămâni. Se purtat măști FPP2 și pe pârtie (nu de toți, dar de mulți) și obligatoriu în orice loc public închis, inclusiv telescaun și nu intrai absolut niciunde, inclusiv pe pârtie (!!) fără certificat verde. E de neoprit, pur și simplu, facem figurație.
Dar asta e o veste bună. Franța are aproape 400.000 de cazuri PE ZI. Are 280 de morți. Dacă vreți să vedeți cum arată Omicron, studiați ce se întâmplă în Franța. De ce acolo? Pentru că au un sistem de informare publică senzațional, sunt date agregate în orice fel imaginabil și cu mare granularitate.
Pe scurt, Omicron e cam ca orice gripă sezonieră, posibil chiar ușor mai blând, cel puțin cu cei vaccinați. Și e de neoprit
Asta înseamnă că pandemia, de facto, s-a terminat. Hai să ne revenim, zic. Pentru că ne comportăm ca și cum am trăi veșnic și nu e așa. Viața e o aventură periculoasă, nu a scăpat nimeni până acum. Pericolul nu e să murim, aia e o certitudine, ci să nu trăim. Și să ne învrăjbim ca idioții cum o facem de doi ani. Ajunge!
Adrian Stanciu.
Îți recomandăm:
Despre Adrian Stanciu: Link