Asistăm de ceva vreme la radicalizarea discursului public și la răspândirea fanatismului în luările de poziție. Atacurile la persoană devin tot mai violente, etichetele tot mai infame, judecățile tot mai agresive.
Pun această situație pe seama carențelor educaționale și civice care s-au multiplicat recent ultima și care fac ca deficitul grav de cunoaștere să fie însoțit de lipsuri tot mai mari în vocabular, în discernământ, în logică.
Tot mai mulți oameni par să sufere de ceea ce aș numi „sindromul dezordinii cognitive”, ce constă în incapacitatea de a crea ordine în idei și exprimare, nerăbdarea de a emite judecăți de valoare negative, lipsa curiozității de a căuta informații utile înainte de a formula o judecată de valoare, autosuficiență, iritabilitate crescută, lipsa dispoziției de a învăța și de a asculta etc.
Dezordinea cognitivă șterge granițele dintre pertinență și lipsa de pertinență, dintre inteligență și prostie, dintre sens și absurditate
Ea creează sentimentul puternic și periculos al egalității intelectuale generalizate și al falsei datorii de a se băga în seamă oricând și despre orice. În orice formă, doar să fie. Este un alt nume al cacofoniei mentale.
Dezordinea cognitivă e o versiune mai generală a „whataboutismului”, care permite ca, în replică la o temă de discuție, să se poată răspunde, de regulă sub formă de întrebare, cu orice altă temă, producând haos în dialog. Mai generală, pentru că e mai mult de atât. Nu e doar „libertatea” de a spune orice despre orice, e și agresiune, calomnie, linșaj, în versiunea plastică a imaginii rahatului aruncat în ventilator. Aceasta e cel puțin senzația pe care o transmite orice nou subiect public. Că el se va sfârși inevitabil și aleatoriu într-o mânjire generală, că nimeni nu are șanse să scape neatins. După orice asemenea dialog ajungi să te simți nu doar epuizat psihic, ci și „murdar”, „murdărit”.
Îți recomandăm:
George Simion trollat pe propriul cont de Facebook de RO Vaccinare
Dezordinea cognitivă produce fanatism: incapabili de a-și pune ordine în idei, oamenii sunt neputincioși când trebuie să le evalueze pertinența în raport cu alte argumente, diferite de ale lor
Altfel spus, cu cât o persoană gândește mai defectuos, cu atât e mai sigură și mai mândră de gândirea ei. Dispariția incertitudinii și a îndoielii este primul semn al fanatizării. În lumea postadevărului, oamenii devin cu atât mai violenți cu cât sunt mai siguri pe bucățica lor neînsemnată de adevăr și mai ostili la adevărul propriu-zis.
Iar fanatismul, indiferent de cauza în slujba căreia pretinde că se pune, hrănește extremismul. Chiar și cauza cea mai democratică posibilă, dacă e apărată prin violență verbală, agresiuni și calomnii de persoane fanatizate, va încuraja creșterea tot a extremismului și nicidecum a spiritului democratic.
Diana Șoșoacă purtând mască în parlamentul României
Îți recomandăm:
Nu temele de dezbatere, nu valorile și principiile aseamănă sau deosebesc spiritul democratic de extremism. Ci metodele folosite pentru impunerea lor
Dezordinea cognitivă încurajată de lideri politici și mediatici iresponsabili produce turme de fideli ușor de manipulat, foarte folositoare fără îndoială pentru alegeri sau rating. Dar fanatismul lor e un puternic semnal de alarmă pentru intoleranța crescândă din societate, care nu va înceta să împingă în sus partidele extremiste in preferințele electoratului.
