Rezistența la stres, capacitatea de a lucra sub presiune, efectuarea unor sarcini multiple, disponibilitatea de a munci peste program. Este normal ca un angajator să ceară așa ceva de la actualii și potențialii angajați?
Zilele trecute mi-a apărut în fluxul Facebook o ofertă de muncă de „nerefuzat”. Am deschis linkul sponsorizat și m-am uitat la cerințele pe care un potențial angajat ar trebui să le îndeplinească pentru a fi eligibil pentru a duce la bun sfârșit sarcinile de serviciu.
Le menționez mai jos:
1. Rezistența la stres – era prima condiție precizată în anunț. Viitorul angajat trebuia să fie un munte de rezistență mentală în fața sarcinilor de serviciu, care se pare că sunt unele stresante.
2. Capacitatea de a gestiona sarcini multiple – aceasta era cea de-a doua condiție precizată în anunț. Angajatorul tocmai transmitea potențialului candidat că va face de toate. Nu este vorba doar despre multitasking, ci foarte probabil despre acele reduceri de costuri pe care companiile le desenează pe toate zidurile și sunt numite optimizări. Optimizări pe cârca angajatului, evident.
Îți recomandăm:
Multitasking. Pe vremuri, la interviurile de angajare, era o mare calitate. Acum e un defect
3. Capacitatea de a lucra sub presiune – cea de-a treia condiție pusă de angajator. Când vezi o astfel de condiție te aștepți să primești o ofertă care să fie din domeniul dezamorsării minelor anti tanc, un detașament de geniu, eventual. Ce înseamnă capacitatea de a lucra sub presiune? Viitorul angajat ar trebui să se aștepte la un mediu toxic sau la ce ar trebui să se aștepte mai exact?
4. Disponibilitatea de a munci peste program, în funcție de necesități – cea de-a patra condiție de „nerefuzat”. Cum pot cere anumite companii, angajaților, să fie disponibili pentru a munci peste program, în funcție de necesități? Ce înseamnă, mai exact, „în funcție de necesități”. Necesitatea cui? Este o necesitate zilnică, săptămânală, lunară sau trimestrială? Compania respectivă s-a mai confruntat cu astfel de necesități în trecut, dar a eșuat în ceea ce privește dimensionarea numărului de angajați, astfel încât o astfel de condiție să nu mai existe? Multe întrebări, niciun răspuns. Însă o condiție de angajare.
Angajatorii care publică astfel de anunțuri nu ar trebui să se plângă că au o fluctuație înaltă de personal. Modul în care solicită potențialilor angajați să îndeplinească condiții toxice, uneori chiar ilegale, este unul rușinos
Din start li se transmite potențialilor angajați că mediul de lucru este unul toxic, cerându-li-se acestora să fie rezistenți la stres. Li se spune potențialilor angajați că personalul este subdimensionat și vor lucra de toate, în stil shaorma (capacitatea de a gestiona sarcini multiple). Este vorba despre ceea ce se numește în păsăreasca romgleză abilitatea de a fi multitasking.
Nu în ultimul rând, compania are un management care promovează o mentalitate bazată pe bullying. Potențialilor angajați li se cere să aibă capacitatea de a lucra sub presiune
Probabil viitorul angajat va lucra peste program constant, va efectua ore suplimentare neplătite, cerințele jobului vor fi copleșitoare și va rezolva singur cam tot ce mișcă. Salariul este unul „motivant”, adică foarte probabil cel minim pe economie, plus bonuri de masă.
Angajatorii ar trebui să știe că „cea mai importantă resursă a companiei noastre, angajații”, nu este proprietatea acestora. Părțile sunt egale. Angajații prestează un serviciu, sunt plătiți pentru acel serviciu. Astfel de angajatori ar trebui să știe că nu sunt stăpânii angajaților, iar relațiile de muncă dintre aceștia sunt reglementate conform legii
Ironic vorbind, rezistența la stres vine la pachet și cu bonusuri financiare ridicate, cu concedii plătite de către companie sau zile de concediu suplimentare care să compenseze neajunsurile la care sunt supuși angajații?
Și acum, știți despre ce loc de muncă era vorba? Răspuns: Economist
Viitorul economist trebuia să îndeplinească cele mai draconice cerințe la angajare și era garantat că va primi în schimbul unui salariu, stres, superiori ierarhici în rolul de satrapi și un mediu toxic. Pentru o eventuală promovare, ar trebui, cumva, să doarmă la birou sau să își lase un rinichi în sertar? Dacă la angajare sunt solicitate astfel de condiții, care poate fi parcursul profesional în viitor?
Am comparat cerințele pentru un post similar din Marea Britanie. Le menționez mai jos:
• Calificări – ACA, CIMA, ACCA – pachet de studii disponibil
• Cunoștințe tehnice solide ale standardelor de contabilitate
• Experiență de lucru cu auditorii externi
• Bune abilități organizatorice
• Excelente abilități de comunicare scrisă și orală
• Abilitatea de a stabili priorități și de a respecta termenele limită
• Abilități interpersonale puternice
• Abordare practică și un jucător de echipă, capabil să lucreze și să sprijine membrii echipei după caz
• Precizie înaltă, abilități analitice, atenția la detalii
• Abilitatea de a lucra independent și ca parte a unei echipe.
• Cunoștințe în Excel (avansat), PowerPoint și Word.
Nimic despre rezistența la stres, capacitatea de a lucra sub presiune, efectuarea unor sarcini multiple. Doar lucruri punctuale, de bun simț. Un loc de muncă pentru un economist nu are nicio legătură cu condițiile puse de angajatorul care a formulat acea „ofertă de nerefuzat”.
De asemenea, un loc de muncă pentru un economist presupune alte abilități sau cerințe. Sunt precizate în anunțul publicat în Marea Britanie.
Și ne întrebăm de ce ne pleacă tinerii. Cele 4 condiții mai sus menționate reprezintă tot atâtea motive pentru ca tinerii acestei țări să își găsească împlinirea profesională pe alte meridiane. Și din aceleași motive, unii angajatori au probleme în găsirea de angajați sau fidelizarea acestora. Se întreabă apoi de ce demisionează oamenii sau de ce solicită salarii ridicate. De ce un loc de muncă, orice loc de muncă, ar trebui să fie stresant sau să presupună muncă sub presiune? Unii angajatori confundă războiul sau escaladarea Everestului cu niște sarcini de muncă.
Înainte de a arunca vina insuccesului afacerii în curtea angajaților, uitați-vă bine în oglindă. Problema este chiar în fața voastră.
Îți recomandăm:
Marea „demisioneală”. Dezvoltarea profesională precară a angajaților va afecta grav companiile
loc muncă economist
