De fiecare dată când am șansa să călătoresc în străinătate, admir cuplurile sau grupurile de turiști aflați la vârsta a treia. Îi admir bucurându-se de locurile vizitate, petrecând timp împreună, făcând fotografii. Iar toate astea, la o vârstă la care proprii mei bunici se zbăteau să-și cumpere medicamente din „pensia de agricultor”.
De ce aceste diferențe? Și ce avem de făcut să ajungem și noi acolo?
Cauzele sunt multe: evoluția demografică care este determinată în mod paradoxal, de creșterea nivelului de trai. Trăim mai mult și mai bine. Ne urmăm carierele profesionale și întemeiem o familie mult mai târziu decât bunicii noștri, familie cu mai puțini copii decât pe vremuri. Apoi, emigrația care, iarăși, nu este un fenomen nou și nici specific nouă. Încă de când plecau europenii spre Americi, migrația a schimbat balanța forței de muncă. Aceasta a fost înlinată în favoarea statelor cu putere mai mare de cumpărare (sau cu pământ gratis, în cazul Americilor).
Cu o populație îmbătrânită și un grad de dependență al pensionarilor de populația salariată din ce în ce mai mare, respectiv raportul dintre salariați și pensionari, este inevitabil ca efortul statului pentru protecția socială să fie pe măsură, respectiv aproximativ 13,5% din Produsul Intern Brut, la nivelul anului 2019
Iar acest procent va crește cu siguranță, în ritm accelerat. Spre comparație, cheltuielile în alte domenii cheie, cum ar fi sănătatea și educația, nu depășesc, împreună, 10% din PIB.
Îți recomandăm:
Și atunci, ce este de făcut?
Unele lucruri se îmbunătățesc în mod natural: în medie trăim mai mult, mai sănătoși si am putea lucra mai mult. Conform unor studii, a-ți păstra activitate fizică și intelectuală la vârsta pensiei contribuie la o viață mai lungă și mai sănătoasă, inclusiv ne protejează de boli precum Alzheimer. De asemenea, venitul mediu și puterea de cumpărare au crescut și ele.
În România, într-un interval de 10 de ani, salariul mediu a crescut de aproape 3 ori,. Inflația cumulată nu a depășit 25% în acest interval. Ce am făcut cu acest surplus?
Așa cum era normal, am investit în creșterea calității vieții, în mobilitate, poate chiar în educație, formare profesională, dar, de ce nu, și în micile plăceri personale. În mod natural, când nu ne mai preocupă atât de presant ziua de azi sau cea de mâine, ar trebui să ne gândim la viitorul îndepărtat. De ce ne este atât de greu să facem asta? Să ne imaginăm un viitor în care nu vom mai avea un salariu lunar, un viitor în care vom intra mult mai des în spitale, clinici sau farmacii? În care am dori să ne răsfățăm nepoții?
Îți recomandăm:
În plină criză, o informație a scăpat neobservată. Analiștii BT preconizează o creștere masivă a PIB
Răspunsul a fost dat de neuropsihologi și ține de natura umană, căreia îi este greu să prevadă externalități și beneficii pe termen lung
Putem însă ajuta natura umană prin auto-informare și disciplină financiară. Mă refer, desigur, la investițiile în produse de asigurări de sănătate și pensii private. O asigurare de sănătate ne poate asigura accesul gratuit într-o clinică atunci când vom avea nevoie. O pensie privată ne poate completa veniturile la pensie, dacă este făcută de timpuriu. Așa că, atunci când negociem beneficiile salariale, în loc de tichete cadou sau acces la sală, de ce să nu cerem un produs financiar de calitate?
Ca în multe alte domenii, este bine să ne informăm din surse credibile, fie că vorbim de mass media, cunoștințe și prieteni și întotdeauna să apelăm la profesioniștii în investiții.
Așadar, cum poți să fii un bunic „cool”? Începe prin a fi un tânăr responsabil!
Îți recomandăm:
România se împrumută într-un ritm accelerat. Presiunea pe generațiile viitoare va fi enormă
puterea de cumpărare: link extern
