Intelectualii și paternalismul vaccinării

Friedrich Hayek observa în urmă cu șapte decenii că intelectualii sunt permanent atrași de socialism. Situația nu pare să se fi schimbat între timp. Totuși, un element de originalitate în contextul pandemiei ar fi invocarea unor teze tradițional liberale pentru a justifica exact opusul liberalismului, anume intervenționismul!

Nu există slogan auzit mai des zilele acestea decât cel rostit de filozoful liberal John Stuart Mill: Libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea celuilalt. Numeroși intelectuali și formatori de opinie folosesc acest dicton (de bun-simț) pentru a susține vaccinarea obligatorie.

Acum, principiul liberal amintit a fost folosit, în general, pentru a justifica dreptul de proprietate și apărarea contra agresiunii. De exemplu, dacă am un ciocan, atunci sunt liber să îl folosesc cum vreau însă nu pentru a lovi pe cineva.

Pentru a menține comparația, se pune întrebarea: cu ce ne lovesc cei care nu vor să se vaccineze? Cu greu am putea socoti că cel care refuză vaccinarea comite o agresiune, astfel încât filozofia a trebuit „ajustată” puțin, pentru a se potrivi contextului. Astfel, noua filozofie umanitară afirmă că libertatea cuiva de a-și exercita drepturile nu se oprește doar acolo unde se încalcă dreptul altcuiva, ci mai devreme, anume acolo unde acel altcineva se simte amenințat.

Îți recomandăm:

Am cedat din libertatea noastră din dorința de a câștiga notorietate. Lumea viitorului va evolua spre cenzură și pedepse aleatorii

De exemplu, profesorul Marcel Bartic reformulează principiul lui Mill în felul următor:

„Libertatea ta de a crede orice bazaconii se oprește acolo unde începe libertatea celor care vor să se simtă în siguranță… Într-o colectivitate nu e vorba doar despre drepturile tale, ci și despre ale celorlalți. Iar dacă ei nu se simt în siguranță cu tine nevaccinat, atunci măsurile de restricție sunt cât se poate de legitime.”

Cel mai apropiat exemplu care îmi vine în minte legat de comportamentul periculos al cuiva este șofatul în stare de ebrietate

Dacă urci la volan sub influența alcoolului, atunci reprezinți un pericol pentru ceilalți participanți la trafic. Indiferent care îți sunt intențiile și indiferent ce crezi despre capacitatea ta de a conduce mașina după ce ai consumat alcool, restul șoferilor se pot simți amenințați. În economie șofatul în stare de ebrietate este considerată o acțiune cu externalități negative. Legea o interzice.

Întrebarea este: putem considera cele două situații similare, adică putem spune că nevaccinatul îi pune în pericol pe cei din jur într-o manieră similară celei în care îi pune șoferul beat? Cât de departe putem merge cu protejarea drepturilor celor care se simt amenințați la un moment dat din indiferent ce motiv?

Vă propun să revedem contextul și subiectul de fond al discuției. La mai bine de un an și jumătate de la izbucnirea pandemiei epidemiologii vorbesc în consens despre faptul că noul coronavirus urmează cursul „verișorilor” lui (ceilalți coronaviruși aflați în circulație) și devine endemic, adică va circula printre noi și va reveni în valuri, precum gripa obișnuită, în funcție de imunitatea generală a populației. Efectele sale vor fi din ce în ce mai mici, pe măsură ce imunitatea de turmă se consolidează.

Îți recomandăm:

Este benefică introducerea unor pașapoarte de vaccinare? Cum va fi afectată libertatea de circulație

Este important de menționat că virusul nu afectează în mod egal comunitatea în ansamblu, ci impactul său este profund asimetric

Majoritatea populației are puțin de suferit sau rămâne asimptomatică, în vreme ce o minoritate poate dezvolta forme grave de boală. Rata mortalității vârstnicilor este de aproape 1000 de ori mai mare decât cea a tinerilor. Virusul afectează serios aproximativ 10% din populație; o treime din populație este asimptomatică, nici nu știe că s-a infectat. Acest fapt oferă multor oameni senzația de siguranță, de nepăsare și de dezinteres față de boală sau vaccin.

Vaccinul, disponibil de la începutul acestui an, este deosebit de eficient împotriva simptomelor grave, însă relativ ineficient împotriva transmiterii virusului

Practic, prin vaccinare corpul nostru este antrenat să recunoască și să înfrângă inamicul înainte ca acesta să se multiplice, ceea ce se traduce prin simptome mai slabe sau chiar prin lipsa acestora în cazul în care ne infectăm. Continuarea circulației virusului la un nivel ridicat de infectări însă cu diminuarea simptomelor și a îmbolnăvirilor grave este amplu ilustrată de experiența unor țări diverse precum Marea Britanie, Israel sau Singapore, unde gradul de vaccinare este de 80%-90% din populație. Așadar, vaccinul este un excelent mijloc de protecție, un scut în fața efectelor infecției, însă el este mai ales util vârstnicilor și persoanelor cu diverse probleme de sănătate.

Așa se prezintă situația. Să revenim acum la comparația cu șofatul în stare de ebrietate

Un șofer care conduce băut constituie un pericol nu doar pentru el, ci și pentru toți participanții la trafic cu care se poate întâlni și acesta este motivul pentru care legea interzice acest comportament. Este nevaccinatul într-o poziție similară? Nu, deoarece:

  • nevaccinatul nu este automat virusat, în maniera în care șoferul beat se află prin definiție sub influența alcoolului; el poate avea imunitate datorită trecerii prin boală, poate fi complet asimptomatic sau imun (știu cazul unui cuplu soț-soție în care el, bolnav, nu a transmis virusul soției) sau poate fi pur și simplu neinfectat;
  • majoritatea populației nu este în pericol din cauza virusului;
  • invers, vaccinarea nu este echivalentă cu starea de sobrietate la volan, deoarece vaccinarea nu anulează posibilitatea infectării și a transmiterii; un studiu recent al cercetătorilor de la University of California confirmă că nu sunt diferențe notabile între încărcătura virală a persoanelor vaccinate sau nevaccinate, respectiv simptomatice sau asimptomatice

Mai mult, interzicerea prin lege a șofatului în stare de ebrietate se datorează imposibilității de a ne apăra individual împotriva acestui gen de comportament

Atunci când folosim automobilul pentru a merge la lucru, pentru a face cumpărăturile sau pentru a ne plimba nu știm cu cine ne putem întâlni în trafic, nu știm dacă vreun șofer a consumat alcool și, efectiv, nu avem nici o modalitate de a ne feri de șoferii beți. Suntem complet expuși împotriva riscului de accident cu șoferi beți. Aceasta creează premisa pentru interzicerea șofatului sub influența alcoolului.

Spre deosebire, în cazul virusului există o modalitate de protecție, un mijloc prin care ne putem feri de consecințele intersectării cu cineva care este infectat: vaccinul

Oamenii vaccinați sunt puși la adăpost de efectele grave ale infectării, prin urmare riscul pe care și-l asumă este mult diminuat. Atunci când vaccinații se întâlnesc cu nevaccinații nu suntem, pur și simplu, în situația în care șoferii corecți se întâlnesc cu șoferii beți. Prin urmare, afirmația că „dacă ei nu se simt în siguranță cu tine nevaccinat, atunci măsurile de restricție sunt cât se poate de legitime” este  nejustificată.

Modificarea principiului lui J.S. Mill este forțată și deschide Cutia Pandorei măsurilor intervenționiste, fiindcă dovedește prea mult. În baza acestei extensii artificiale o serie largă de libertăți pot fi ciuntite sau anulate. Dacă ori de câte ori cineva (poate chiar majoritatea) se simte în nesiguranță cu tine poate folosi forța statului pentru a-ți îngrădi libertatea, atunci toate drepturile sunt în pericol.

De exemplu, dacă cineva se simte afectat de libertatea ta de expresie?

Să spunem, fiindcă nu îi place să audă cum critici salariul minim. Este acesta un motiv să te cenzureze? Este acesta un motiv pentru ca statul să instituie o politică de genul „De azi înainte la conferințele publice nu va mai fi invitat nimeni care critică salariul minim”?

Sau dacă cineva se simte pus în pericol de faptul că majoritatea apartamentelor dintr-un oraș aparțin unui număr redus de proprietari? Este acesta un motiv pentru naționalizarea apartamentelor?

Da, J.S. Mill a spus corect. Libertatea mea se termină acolo unde începe a ta

În practică, definirea acestei libertăți individuale, a drepturilor, este o chestiune complexă și niciodată perfectă. Întotdeauna putem deranja sau periclita interesele celor din jur prin acțiunile pe care decidem să le întreprindem sau prin neasumarea unei acțiuni. Este nevoie de discernământ pentru a fundamenta măsuri politice (colectiviste) în acele situații în care indivizii lăsați de capul lor ajung să se ciocnească și să își facă rău. De pildă, la începutul pandemiei, când cunoașterea științifică era mai slabă și nu exista nici un antidot contra virusului, astfel încât întreaga comunitate era expusă în fața pericolului, s-a putut formula o pledoarie în favoarea restricțiilor. Din perspectivă liberală, această pledoarie nu e deloc ușor de avansat și, de altfel, a și fost criticată.

Lucrurile stau însă radical diferit astăzi. Acum știm că virusul afectează asimetric societatea, iar vaccinul este disponibil oricui se simte amenințat

Bun, poate că nu toți oamenii își înțeleg adecvat starea de sănătate, cu siguranță unii au căzut pradă dezinformărilor, dar să introduci restricții severe sau să militezi pentru excluderea din societate a nevaccinaților, este o eroare și o exagerare jenantă. Chiar dacă ești mânat de bune intenții, transformarea unui filozof clasic liberal într-un soi de cal troian pentru a promova socialismul denotă o lipsă de cumpătare.

Friedrich Hayek observa că intelectualii sunt permanent atrași de socialism.

Bogdan Glăvan
Bogdan Glăvan este profesor universitar de economie, Director al Centrului de Economie Politică și Afaceri “Murray Rothbard” din cadrul Universității Româno-Americane (București). A publicat mai multe articole în American Journal of Economics and Sociology, Quarterly Journal of Austrian Economics, Independent Review, Betriebswirtschaftliche Forschung und Praxis și a îndeplinit rolul de referent pentru publicații științifice prestigioase, printre care British Journal of Sociology. De asemenea, a publicat în 2009 cartea "Împotriva curentului. Însemnări despre criza financiară actuală" şi este coautor al volumului "Capitalismul. Logica libertății", Editura Humanitas, 2013. In 2018 a publicat "Liberalismul care îmi place" la Editura Anacronic.

Recente

Educatie Financiara

Asigurari

ÎȚI RECOMANDĂM

Comentarii

Project-E aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679. Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica Cookie.

Salvat!
Setări Cookie

Project-E aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679. Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica Cookie.

Cookie-urile necesare sunt absolut esențiale pentru ca site-ul să funcționeze corect. Această categorie include numai cookie-uri care asigură funcționalități de bază și caracteristici de securitate ale site-ului. Aceste cookie-uri nu stochează nicio informație personală.

  • cookielawinfo-checkbox-{nume-sectiune}
  • wordpress_gdpr_cookies_allowed
  • wordpress_gdpr_cookies_declined
  • wordpress_gdpr_allowed_services PHPSESSID

Refuz toate
Accept toate