De ce prețul la gaze e mai mare, când pe piața internațională e la fel ca în 2014?
Am înțeles că gazul s-a scumpit de mai bine de patru ori la noi și urmează noi creșteri de tarife la utilități, cum ar fi curentul, adică fix cele care au servit statului să încaseze mai mulți bani din taxe ce n-au fost majorate explicit şi pe care Uniunea Europeană se pare că „le cultivă” ca să sterilizeze ce a risipit cu relaxarea cantitativă (quantitative easing – QE).
Ca să detaliem cele spuse, nu înțeleg cum s-a majorat prețul la gaze din moment ce dacă ne uităm pe grafic observăm că e cam la fel ca în 2014 pe piața internațională și au fost perioade anterioare când s-a plasat și mai sus.
Probabil că se ia o referință convenabilă sau prețul de la noi a evoluat altfel decât cel al pieței. Și poate că prețul gazelor livrate românilor conține niște “elemente” cu care tot a fost încărcat, nu se umblă la ele şi rezultă că respectivul produs se scumpește mereu, chiar şi atunci când se ieftineşte pe piața globală.
A doua chestiune, referitoare la UE, este că atunci când preturile utilităților se triplează e mai ușor de asimilat QE şi datoriile istorice sunt mai simplu de administrat. Numai că astfel e afectată în costuri economia şi implicit productivitate şi are de suferit anvelopa salarială.
În fine, nu e prima oară când spun că quantitative easing i-a afectat pe proprietari în raritatea bunurilor deținute, inconsistența clasei politice e socializată cu mult tupeu, inclusiv pe seama „nivelării” clasei de mijloc cu preturi la utilități, ceea ce o duce spre zona de jos şi de la ceea ce putea fi numit cu mare indulgență capitalism se ajunge la un feudalism pe fată.
Îți recomandăm:
Middle class, elita care ar fi trebuit să economisească şi să inducă dezvoltarea, se pierde în pătura de iobagi/ prostime via utilități. Populismul sfidează clasa de mijloc ce are menirea să economisească, tara să se dezvolte pe baza capitalului intern şi extern investit, pentru a atinge bunăstarea.
Poate că nu vă dați seama, dar incapacitatea guvernanților de a lua fonduri europene de 79,9 miliarde de euro se încearcă a fi compensată prin sacrificarea clasei de mijloc. Din păcate, banii lăsaţi acesteia ar fi micşorat „gap”-ul de productivitate indus de guvern prin programele inițiate în ultimii doi ani, ce nu şi-au găsit corespondent în cererea internă şi au fost finanţate de executiv prin intermediul deficitelor bugetare excesive.
Se observă că strategiile guvernamentale din ultimii patru ani se adresează pârții nontradable a economiei românești. Dar asta ca s-o zicem așa, tehnic și soft, și ca să ne prefacem că n-am văzut urmele ce duc spre prietenii serviți.
