Inconștiența noastră morală și așteptările politice iraționale

Majoritatea populației privește siderată la involuția premierului Cîțu, nevenindu-i să creadă că un om considerat nu mai departe de începutul anului o speranță a politicii românești a ajuns să manifeste cele mai rele defecte ale politrucilor ce s-au perindat sistematic la conducerea țării

În spațiul public Florin Cîțu a ajuns să fie adesea comparat cu Liviu Dragnea sau cu Victor Ponta. Declarațiile sale stârnesc din ce în ce mai puține chicote și din ce în ce mai multă iritare.

Cum de este Florin Cîțu încă premier? Cum de ne-am adâncit în această criză politică?

Să spunem, din capul locului, că în orice țară civilizată, indiferent dacă vorbim de politicieni de dreapta sau de stânga, spargerea coaliției de guvernare este însoțită de demisia premierului. În momentul în care acesta nu mai întrunește suportul politic al celor care l-au numit în funcție și i-au votat în Parlament programul de guvernare, practica democratică este demisia. În statul parlamentar democratic puterea se exercită diferit față de cum se exercita în regimurile monarhice absolutiste, unde un conducător putea să spună, precum Louis al XIV-lea, „Statul sunt eu”.

Domnul Cîțu se comportă de parcă guvernul ar fi al lui și este stăpân peste tarlaua Palatului Victoria, deși în mod evident nu este decât un om plătit de contribuabili să exercite o funcție de demnitate publică în interesul cetățenilor

Un politician democrat ar fi demisionat demult. Aceasta era așteptarea majorității formatorilor de opinie, dar ea nu s-a adeverit. Agățându-se de putere într-o manieră de neconceput cu doar câteva luni în urmă, premierul Cîțu a agravat criza politică.

Îți recomandăm:

Val de revoltă în tabăra Orban față de o majoritate PNL-PSD. Violeta Alexandru: „Florin, cum de ne-ai adus aici?”

Mă întreb, însă, de ce am avut aceste așteptări? De ce se arată societatea civilă atât de mirată acum?

Răspunsul pe scurt este, în opinia mea, următorul: fiindcă trăim într-o epocă în care valențele morale și-au pierdut semnificația. În lipsa unei conștiințe morale puternice la nivel societal este posibil, iată, ca tot soiul de căpușe politice să infecteze democrația.

Să explic. În mod normal, domnul Cîțu trebuia să demisioneze după dezvăluirile referitoare la cazierul din Statele Unite, acolo unde, cu ani în urmă, a comis o faptă prevăzută de legislația penală și unde, aparent, ar fi „uitat” să rambuseze un credit. Nu cazierul penal în sine constituie o problemă, în fond de atunci au trecut mulți ani, ci negarea lui. Prins cu mâța în sac (sau cu scheletul în dulap), premierul nu a avut decența să recunoască fapta ci, din contră, a continuat să o bagatelizeze. Acest lucru este condamnabil moral în orice stat civilizat și deosebit de relevant într-o țară în care beția la volan provoacă numeroase victime. Însă această demisie nu a fost venit.

Îți recomandăm:

Mihail Neamțu îi răspunde lui Klaus Iohannis în criza momentului

Din păcate, reacția multor exponenți ai societății civile a fost lipsită de vlagă

Unii au bagatelizat ei înșiși, refuzând să admită gravitatea comportamentului actual al premierului și preferând să vorbească de o faptă comisă „în tinerețe”. Alții – inclusiv din cercul de persoane afectate ulterior de conducerea discreționară și autoritaristă a primului ministru – au folosit prilejul pentru a-l considera un personaj „cool”.

La momentul dezvăluirilor Florin Cîțu avea „antecedente”; să ne amintim de cazul consilierei de la guvern care se ocupa de campania lui electorală în perspectiva congresului PNL. La momentul respectiv, mulți au considerat că premierul a acționat precum Dragnea, folosindu-și funcția pentru atingerea unor scopuri personale. În ciuda acestui antecendent și a nemulțumirii create, lipsa de onestitate crasă manifestată cu ocazia dezvălurilor din SUA nu a generat un tsunami de indignare în societate.

În lumea relativistă moral în care trăim, mulți au impresia că virtuțile nu contează

Ei separă competența intelectuală, tehnică, a unui cetățean, de calitatea lui morală sau de caracterul dovedit. Cineva poate fi un, hai să-i spunem, „expert de nădejde” și, în același timp un șarlatan. Mai mult, în viața de zi cu zi pe cetățeanul simplu nu îl intersează dacă zecile și sutele de persoane cu care interacționează temporar sunt oameni cu verticalitate morală, ci doar dacă ele sunt în măsură să-i rezolve o problemă.

De exemplu, dacă ți s-a spart o țeavă și ai nevoie de un instalator, nu te interesează caracterul celui pe care îl angajezi, ci doar dacă este competent să îți repare țeava; vorba aceea, doar nu te măriți cu el. Dacă te duci la piață și vrei să cumperi roșii, nu te interesează dacă vânzătorul a adus roșiile fiind beat la volan, ci doar dacă este din Ialomița, acolo unde, știm cu toții, cresc roșii adevărate. Practica este extinsă în relația cu funcționarii publici și cu guvernanții în general.

Îți recomandăm:

SpotMedia: Zilele lui Florin Cîțu care l-a expus pe președinte

Dacă ești sărac, atunci votezi pe cineva care promite că îți mărește veniturile, cu atât mai mult pe cineva care în trecut „a dovedit” că îți poate crește veniturile, deci care este competent din acest punct de vedere – nu te interesează dacă și câți bani a furat el. Vorba aceea, a furat dar ne-a dat și nouă. Dacă ai ambiții mai elevate, atunci votezi pe cineva care se angajează să construiască autostrăzi sau pe cineva care are studii în America. Nu te interesează că poate fi un cartofor – doar asta ține de viața lui privată, nu?

Astfel, competența tehnică pare să definească comprehensiv calitatea unei persoane. „Livrează”? Înseamnă că este „bun”. Cu simțurile morale tocite, am ajuns să considerăm omul bun pe omul care își face treaba și atât. Doar că un om bun înseamnă mult mai mult. Ba chiar, dacă ne amintim de părerea lui Aristotel cum că virtuțile vin la pachet, nu există de fapt oameni care să fie extraordinari specialiști în meseria lor și simultan niște pramatii. Nu există, de exemplu, un medic bun care să conviețuiască în același trup cu un escroc.

În spațiul politic problema pe care o descriu este amplificată

Cum, în general, este destul de dificil să-ți faci o idee despre calitatea morală a unei persoane pe care nu o cunoști direct, mecanismul democratic duce la posibilitatea urcării la putere a unor oameni răi travestiți în oameni buni. Și nu te prinzi de asta decât când este târziu, foarte târziu.

Desconsiderarea virtuților anesteziază simțul civic. Așa am ajuns să trecem prea ușor cu vederea pericolul capturării puterii de către demagogi siniștri, fiindcă i-am considerat la un moment dat ca fiind pricepuți în meseria/funcția lor. Așa am ajuns să dăm șanse unor potențiali dictatori, fiindcă nu prea punem preț pe onestitate.

Revenind la scandalul momentului, dacă societatea civilă ar fi sărit ca arsă în momentul în care premierul României și-a etalat stridenta lipsă de caracter, atunci nu am fi ajuns aici

Dar societatea nu a sărit, tocmai fiindcă nu pune cine-știe ce preț pe caracter. A continuat să-l considere măcar un bun profesionist. A continuat, în fond, să creadă într-o iluzie: că un om corupt moral nu poate deveni automat bolnav de putere; că un om lipsit de onestitate nu va abdica, automat, de la buna gestionare a pandemiei sau a economiei.

Cum se spune pe stradă: țeapă! Inconștiența noastră morală a dat naștere unor așteptări stupide. Aceste speranțe deșarte au permis unui pungaș să împingă țara, pas cu pas, într-o criză (politică și nu numai) din ce în ce mai serioasă. Iar acum, când ascultăm consternați declarațiile sale delirante ne dăm seama că am comis o eroare. Ar fi bine dacă am observa și cauza erorii noastre, anume desconsiderarea moralității. Să ne amintim vorbele Regelui Mihai și să luăm aminte.

Îți recomandăm:

Orban demarează procedurile pentru votarea moțiunii USR PLUS – AUR

 

Bogdan Glăvan
Bogdan Glăvan este profesor universitar de economie, Director al Centrului de Economie Politică și Afaceri “Murray Rothbard” din cadrul Universității Româno-Americane (București). A publicat mai multe articole în American Journal of Economics and Sociology, Quarterly Journal of Austrian Economics, Independent Review, Betriebswirtschaftliche Forschung und Praxis și a îndeplinit rolul de referent pentru publicații științifice prestigioase, printre care British Journal of Sociology. De asemenea, a publicat în 2009 cartea "Împotriva curentului. Însemnări despre criza financiară actuală" şi este coautor al volumului "Capitalismul. Logica libertății", Editura Humanitas, 2013. In 2018 a publicat "Liberalismul care îmi place" la Editura Anacronic.

Recente

Educatie Financiara

Asigurari

ÎȚI RECOMANDĂM

Comentarii

Project-E aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679. Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica Cookie.

Salvat!
Setări Cookie

Project-E aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679. Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica Cookie.

Cookie-urile necesare sunt absolut esențiale pentru ca site-ul să funcționeze corect. Această categorie include numai cookie-uri care asigură funcționalități de bază și caracteristici de securitate ale site-ului. Aceste cookie-uri nu stochează nicio informație personală.

  • cookielawinfo-checkbox-{nume-sectiune}
  • wordpress_gdpr_cookies_allowed
  • wordpress_gdpr_cookies_declined
  • wordpress_gdpr_allowed_services PHPSESSID

Refuz toate
Accept toate