Sterilizarea urșilor poate fi una dintre soluțiile pentru rezolvarea înmulțirii necontrolate a acestui animal sălbatic.
„Fugi bă, vine ursul!”. Credeți că acest îndemn mai este de actualitate?
Vedem și auzim în fiecare zi știri privind vizitele tot mai dese ale urșilor, unii în mod solitar, alții în familie, în zonele în care, până deunăzi, erau considerate exclusiv a fi ale oamenilor.
Ca în toate situațiile în care avem de-a face cu un subiect sensibil, românii se împart în două cete. În ceea ce privește subiectul urșilor, suntem apți de cele mai aprige concursuri de dezbatere! De exemplu, Uciderea ursului Arthur a născut o vie dezbatere în România.
Așa este și în cazul urșilor ce s-au înmulțit excesiv și coboară din pădure. Scopul lor este a se hrăni în curțile și gospodăria omului. Fenomenul este foarte des întâlnit. Eu îl asemuiesc cu oamenii ce se duc să își ia mâncare de la fast food. Au și urșii fast food-ul lor, vin să se servească din tomberoane.
Consider că din start plecăm greșit în această dezbatere cu întrebarea: cine este mai important? Omul, a cărui viață este pusă în pericol sau ursul muritor de foame?
Nu cred că așa ar trebui pusă problema pentru că bineînțeles, viața și integritatea corporală a omului este de netăgăduit!
Chiar și în aceste circumstanțe, este acesta un motiv pentru a da omului mână liberă? Avem dreptul de a dispune de viața urșilor după cum considerăm?
Mi se pare de-a dreptul fascinant cum urșii au ajuns să fie hrăniți la marginea drumului de către oameni. Din punctul meu de vedere, asistăm la un fenomen de domesticire a ursului, ce probabil că va continua. Dacă vom continua în acest fel, prin 2050, vom putea să îl vedem pe Martinică împreună cu alpaca. Și de ce nu, câinii și pisicile „arzând-o” pe prietenie și bună înțelegere.
Îți recomandăm:
Dacă fenomenul de domesticire a ursului continuă, ce ne facem până vom ajunge să ne împrietenim cu ursul?
Și la acest regn animal, observ că femelele sunt cele mai curajoase sau poate cele mai în nevoie. Femeile coboară mai des cu puii din dotare, câte 2 sau 3, la masă, printre oameni! Și aici, mama este cea care trebuie să-i hrănească pe micuți. Tata urs nu prea face parte din gașca lor.
Deci, cum procedăm, îi omorâm? Sau îi prindem și îi ținem pe toți în cuști?
Așteptăm să avem cazuri de o gravitate de neimaginat? Sper că vă aduceți aminte de cazurile copii atacați și omorâți de către câinii fără stăpân.
Tot timpul mi-am spus că atunci când e vorba de a rezolva o situație, nu trebuie să inventăm apa caldă. Ne putem inspira de la alții ce au avut de-a face cu situații similare. Putem încerca să implementăm aceeași procedură, adaptând-o, bineînțeles, contextului nostru.
O soluție ar putea fi sterilizarea urșilor
De exemplu, Austria se axează exclusiv pe informarea turiștilor, dar și a vânătorilor profesioniști. Aceștia sunt îndemnați a nu hrăni urșii. Această regulă este respectată de toată lumea, fie că este vorba despre locuri amenajate în scopul hrănirii animalelor sau nu.
În Bulgaria, măsurile sunt mai dure. Acestea încep cu instalarea de garduri electrice. Continuă cu așa-numitele containere de gunoi „anti urs”, până la limitarea accesului la pubelele clasice de gunoi. Atunci când situația o cere, se impun unei anumite cote de vânătoare.
În Croația, se folosesc gloanțe de cauciuc sau chiar letale, atunci când este cazul;
În Franța, se folosesc gloanțe de cauciuc și chiar artificii;
În Italia, se merge pe instalarea de containere speciale de gunoi „anti urs”. Se folosesc gloanțe de cauciuc, artificii, sisteme de avertizare puternice prin sunet și altele.
Dacă nu suntem în stare să găsim o soluție, poate împrumutăm soluția folosită în rezolvarea altor probleme. De exemplu, înmulțirea excesivă a câinilor fără stăpân. Problema a fost în parte rezolvată prin sterilizarea acestora. Poate luăm în considerare și sterilizarea urșilor maturi.
Îți recomandăm:
