SUV-ul, acest mijloc de transport, frate cu orășeanul

SUV-ul a devenit, se pare, mijlocul de transport indispensabil orășenilor. Dar nu doar SUV-urile inundă străzile orașelor, în toate direcțiile. Alături de SUV-uri, orașele sunt împânzite de tot felul de alte autoturisme.

De exemplu, nouă, constănțenilor ne-a rămas orașul mic. Atunci când avem și turiști, în cele 2 luni de vară, situația devine de-a dreptul insuportabilă.

Oare de ce?

Răspunsul este: pentru că fiecare familie deține în jur de două mașini. Ne deplasăm până la colțul străzii să luăm o pâine, cu mașina!
Sau pentru că vrem să ne aruncăm copiii din mașină direct în școală! Îmi amintesc când îl aveam pe David la o școală situată într-un cartier vechi al Constanței. Tomis Nord, un cartier cu alei strâmte, construite acum 50-60 de ani. În acel cartier nu există străzi largi. În școală erau și foarte mulți copii de altă naționalitate. Părinții acestora își parcau mașinile în parcările mai îndepărtate de școală. Apoi își aduceau copiii frumos de mână, pe jos, până la poarta școlii.

Apoi veneau constănțenii noștri cu ditamai SUV-urile. Blocau toate aleile, stând la coadă pentru a ajunge exact în fața școlii. În continuare, portarul colecta copilul băgându-l direct în școală! Dacă puteau să-l azvârle din mașină direct în bancă, ar fi fost și mai bine.

Bineînțeles că se pierdea mult mai mult timp în acest fel. Se făcea o coadă de zeci de mașini, dar noi nu avem mentalitatea de a ne deplasa pe jos.
Acum, pe timp de vară când mergem la plajă, toți vrem să parcăm lângă plajă, eventual chiar lângă mare, dacă se poate să coborâm din mașină direct în apă!

Îți recomandăm:

Explicația pentru care unii oameni își cumpără SUV-uri, telefoane scumpe și își fac concediile în locuri exotice, deși „nu-și permit”

Este rușinos să mergem pe jos?

Paradoxul știți care este? Că deși toți mergem cu mașina, chiar și pe distanțe scurte, cu toții avem în telefoane programe de numărat pașii.
Suntem considerați săraci dacă nu avem o mașină puternică. „Doamne Ferește” dacă trebuie să luăm autobuzul sau să folosim o bicicletă, ar spune unii.
Mentalitatea aceasta este întâlnită mai ales în zona noastră, la noi și la vecinii ruși, bulgari, unde mersul cu mașina pretutindeni, de preferat una puternică și de un cost ridicat este un statement, nu este DOAR un mijloc de locomoție.

Probabil că mentalitatea de a fi considerat sărac dacă nu ai mașină o avem noi, cei născuți în anii 70-80. Provine din copilărie, din perioada cand majoritatea locuiam în blocurile gri comuniste. Vorbim despre anii când cei ce aveau o Dacia 1300 erau considerați bogați pe lângă restul ce se înghesuiau în troleibuzele ce plecau cu ușile deschise din cauza numărului mare de călători.

Asta să fie explicația? Ducem cu noi sechelele erei comuniste și la peste 30 de ani de la revoluție?

Când am fost prima dată în Hamburg, în 2010, nu îmi venea să cred cum familii întregi mergeau cu bicicleta pe ploaie. Măi, ploaia lor nu-i topea, nici pe adulți, nici pe copii!

Care este soluția?

Probabil că mulți dintre voi vă veți referi la construirea de noi parcări, dar vă reamintesc situația din București când la intrarea din oraș o ditamai parcare era aproape goală, toți intrând cu mașina exact până acolo unde aveau treabă.

Eu cred că soluția constă în educare!

Mai ales în educarea generațiilor de copii aflați la școala gimnazială și la liceu. Noi, ăștia trecuți de 40 de ani mai putem fi educați doar dacă suntem „arși” la buzunare cu costuri ridicate privind costul folosirii unui autovehicul, cu tot ce incumbă folosirea în mod continuu și neîntrerupt a acestuia. Ne dorim orașe pentru oameni sau pentru mașini?

Îți recomandăm:

De ce ne dorim cu ardoare să achiziționăm un autoturism rulat, cu peste 150.000 km în bord, condus de către “un bătrânel”, de acasă, la magazinul din cartier

Mihaela Scrieciu
M-am născut, am crescut, învățat și rămas la Constanța. Sunt dependentă de acest oraș și de mirosul mării în toate anotimpurile. De profesie sunt avocat, însă în ultimii ani am activat mai mult în domeniul antreprenorial, mai exact în human resources și head hunting pe o nișă ce a fost foarte ofertantă cu ani în urmă: selectarea și plasarea navigatorilor români pe nave ale armatorilor de pretutindeni. Militez pentru egalitatea de gen, implicându-mă activ în promovarea femeilor în domeniul maritim, fiind președinta asociației WISTA (Women International Shipping &Trading Association) Romania, țara noastră fiind a 50-a membră WISTA la nivel internațional, asociație ce promovează și sprijină femeile în sectoarele maritime, comerciale și logistice.

Recente

Educatie Financiara

Asigurari

ÎȚI RECOMANDĂM

Comentarii

Project-E aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679. Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica Cookie.

Salvat!
Setări Cookie

Project-E aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679. Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica Cookie.

Cookie-urile necesare sunt absolut esențiale pentru ca site-ul să funcționeze corect. Această categorie include numai cookie-uri care asigură funcționalități de bază și caracteristici de securitate ale site-ului. Aceste cookie-uri nu stochează nicio informație personală.

  • cookielawinfo-checkbox-{nume-sectiune}
  • wordpress_gdpr_cookies_allowed
  • wordpress_gdpr_cookies_declined
  • wordpress_gdpr_allowed_services PHPSESSID

Refuz toate
Accept toate