În 1886, Sir Francis Galton un erudit savant englez, statistician, sociolog, antropolog, explorator, inventator a publicat lucrarea “Regresia către mediocritate în statura ereditară”. Măsurând înălțimea câtorva sute de oameni, Galton a observat că dacă părinții sunt mai înalți decât media, copiii lor vor fi de obicei mai scunzi, la fel, dacă părinții sunt mai scunzi decât media, copiii vor fi de regulă mai înalți. Pot confirma – eu am 1,6 iar părinții mei au 1,7 respectiv 1,8 m.
Pentru înălțime, Galton a estimat un coeficient de 2/3: înălțimea unui individ va fi undeva la 2/3 din deviația de la medie a înălțimii părinților săi.
Aceste observații au dat naștere noțiunii statistice de „regresie către medie” (sau mediocritate în anumite lucrări). Galton a exprimat foarte plastic asta spunând că parcă natura ar căuta o modalitate de a neutraliza valorile extreme. Naturii îi place să tindă spre medie.
Regresia la medie confirmă distribuția gaussiană numită și „clopotul lui Gauss”. În distribuția Gaussiană extremele tind spre 0, marea parte a elementelor analizate concentrându-se spre mijloc. O distribuție clasică gaussiană este ponderea IQ dintr-o populație:
Din imaginea de mai sus se observă ca populația este compusă în proporție covârșitoare din indivizi având un IQ cuprins între 85 și 115, extremele reprezentând o proporție foarte mică din populație.
Prin regresia la medie putem explica și faptul că, de regulă, urmașii geniilor nu se ridică la nivelul părinților lor dar și de ce există situații în care am făcut totul ca la carte dar rezultatul a fost sub așteptări. Bine, putem numi asta și noroc sau horoscop. O explicație mai științifică ar fi regresia la medie. Nu putem fi mereu excepționali, tindem spre medie.
Acum este foarte important care este media.
Dacă media e jos, regresia va fi spre o valoare mai mică. Cu cât media e mai sus cu atât și regresia va fi la o valoare mai înaltă.
Societatea nu agreează valorile extreme. Luând exemplul de mai sus, atât retardații cât și cei cu un IQ peste medie sunt, de foarte multe ori, marginalizați. Acționează regresia către medie. Ideal e sa fii în medie, la fel cu ceilalți, cu interese și preocupări comune. Dacă nu ești în medie devii ciudat, dubios, greu de înțeles iar ce nu înțelegem de cele mai multe ori, respingem.
Mediile sunt diferite. Vom avea o medie în comunitatea șoferilor și o altă medie în comunitatea avocaților. Extrapolând, media va fi diferită în România și Elveția sau în Cluj si Frecăței. O singură constantă rămâne, regresia către medie, și tendința societății din care faci parte să te împingă spre medie.
Dacă vorbim la nivel de țară, din păcate media din România e foarte jos, tocmai de aceea vârfurile care au o deviație de mai multe sigma față de medie, de obicei ajung să emigreze pentru a reuși. Și pot numi doar câțiva: Henri Coandă, Brâncuși, Cioran, Eliade și mai nou Angela Gheorghiu sau Gheorghe Zamfir. Toți au plecat pentru că au simțit că se ratează în România. Și cred că bine au făcut.
Din păcate, nu ne apreciem valorile, poate sunt prea sus față de medie.
Eu am renunțat să mă uit la TV însă dacă îl deschid sunt convinsă că pe orice post aș naviga voi vedea buzate botoxate sau șmecheri de cartier. Dacă mă uit la clasa politică, cu mici excepții, se înscrie în aceeași categorie. Probabil asta e media, asta își dorește publicul, asta e ce ne reprezintă.
Și atunci, ce facem noi, cei din extreme? Ne resemnăm? Emigrăm? Sau doar închidem televizorul și ne vedem de viața noastră?
