Aud des că cei generația tânără doresc câștiguri cât mai rapide și bunuri de lux. Văd un joc acolo unde ar trebui sa fie treabă serioasă și nu pare să aibă apetit sau răbdare pentru orice implică răbdare sau angajament pe termen lung. Și de aici urmează critici cum că generațiile ce vin din urmă de azi (pentru unii înseamnă cei de 20-30 ani, pentru alții oricine până în 50 de ani) aruncă cu bani pe produse de lux, se îndatorează pentru diverse plăceri (nu din nevoi reale), caută să arate că au un oarecare statut și se gândesc prea puțin la a economisi și investi pentru stabilitate financiară.
Ce nu recunosc aceste critici este că toate aceste comportamente reflectă tendințe umane care există de mult. Capitalismul și dezvoltarea serviciilor financiare doar au permis ca acestea să devină mai greu de controlat (de către noi înșine) și au oferit mai multe moduri de a le manifesta.
Cu alte cuvinte nevoia de gratificare nu este ceva nou. Este o nevoie moștenită și care de-a lungul istoriei a ajutat supraviețuirea și învățarea pentru că ne-a direcționat astfel încât să alegem lucrurile care ne oferă plăcere; această preferință a minții a fost în fond premisa învățării pentru că mare parte din timp învățarea a venit ca rezultat al recompenselor urmărite.
Așadar, nevoia de satisfacție este adânc înrădăcinată în creierul nostru și este ușor să observăm asta ori de câte ori avem conflicte interne între ceea ce ne dorim în prezentul apropiat și ceea ce rațiunea ne spune că e bine pentru viitorul nostru pe termen lung. Simplificând, cele două dorințe antagonice sunt controlate de zone neurologice diferite din care una mai “primitivă” și una mai “modernă”.
Pentru a reuși să le reconciliem și să ne urmăm mai ușor interesele pe termen lung ajută să ne creăm obiceiul de a ne aduce în atenție beneficiile pe care le vom obține. În acest fel recunoaștem tendința noastră primitivă de a obține satisfacție și reducem percepția sacrificiului. Ori de câte ori este anevoios să ne urmăm obiectivele pe termen lung sau percepem că acestea presupun un sacrificiu prezent trebuie să ne reamintim pentru ce facem asta.
Pentru a crește impactul neurologic căutați să vizualizați ce înseamnă îndeplinirea acelui obiectiv îndepărtat, ce vă va aduce, cum vă veți simți, astfel încât să aveți în prezent sentimentul satisfacției.
În plus, putem căuta să ne înțelegem mai bine pe noi înșine. Atunci când vrem să economisim mai mult, autoimpunerea unui buget poate fi completată de observarea curioasă a propriilor comportamente. De obicei, devenim autocritici însă este cu mult mai util să învățăm ce declanșează dorința noastră de a face anumite cheltuieli și ce satisfacție ne aduc pentru a decide conștient dacă dorim să cheltuim o sumă de bani.
La fel ca în curele de slăbire, legendara voință este suficientă pentru o parte din oameni. Pentru marea majoritate această este o resursă epuizabilă și este normal să fie așa atunci când încercăm să controlăm obiceiuri subconștiente, automatisme create în timp; conștientizând în schimb ce înseamnă aceste comportamente pentru noi decuplăm pilotul automat și ne remodelăm treptat. Pentru acest nou început este nevoie de curiozitate și acceptare de sine. Poate va fi ușor incomod să recunoaștem motivele pentru care facem anumite cheltuieli însă acest lucru ne permite să facem o schimbare.
În timp vom vedea tot mai multe aplicații care îmbină tehnologia, psihologia și finanțele însă putem fi și noi creativi creându-ne mici ocazii care să ne reamintească de obiectivele noastre (de la jurnale în care imortalizăm ce am simțit înainte de anumite decizii la o simplă conștientizare a acestor emoții, de la poze sugestibile prin casă sau pe telefon, la alerte periodice sau legate de depășirea anumitor praguri de cheltuieli).
