În 2001, eram uniți, puternici, ne simțeam imbatabili. Ne propuneam să schimbăm România

În urmă cu 20 de ani, sărbătoream 19 ani de viată, 12 ani de școală și intram pe ultima sută de metri înainte de “examenul maturității”, mult temutul bacalaureat. Era anul în care formația Candy ne spunea “în vara asta fac tot ce îmi trece prin cap” iar o gașcă de tineri plini de speranță din Urziceni parafrazam și spuneam “în vara asta fac să iau zece la bac”. Surprinzător când stai să te gândești că dirigintele nostru spunea că o parte din grupul ăsta nostim va pica bacul, pentru că era o facțiune mai rebelă. Mai săream peste ore să mergem la o bere la barul de lângă liceu, mai înlocuiam ținuta recomandată cu niște baggy pants de la FUBU și aveam îndrăzneala să purtăm cercel și părul vopsit blond la ore, iar asta era inacceptabil în ochii seniorilor vremii. Când terminam eu liceul, o notă bună la Bac conta în construirea brandului personal mai mult decât valorează numărul de followers pe social media de azi. Tocmai de aia cred că noi ăștia subestimați de profesori am avut media la BAC peste 9.

Era greu de crezut că niște adolescenți pot fi buni la școală, să iasă și la discotecă și bere iar unii chiar să fie în echipa de baschet a școlii. Noi ne-am încăpățânat însă și ne-a reușit destul de bine. Ne plăcea să încercăm tot ce ne oferea viața și apoi să alegem singuri ce ni se potrivește. Poate pentru că în perioada adolescentei mele nu existau influenceri care să ne învețe cum să ne îmbrăcăm, ce să mâncăm și ce sa ne dorim de la viețile noastre. Așa că trebuia să gândim singuri mai mult. Nici nu știu cum ne-am descurcat fără Selly si Dorian Popa.

În 2001, eram tineri, optimiști, lumea era a noastră și planurile noastre de viitor erau mărețe. După 20 de ani, pe final de pandemie suntem pesimiști și depresivi. Nu mai reușim să ne facem planuri îndrăznețe pentru că ne blochează frica. Eu am făcut parte dintr-o generație curioasă si independentă, parcă pregătindu-ne pentru o carieră la corporație, unde trebuie sa știi de toate. Nu am cerut de la părinți sau de la societate mai mult decât ne puteau oferi atunci. Nu știu dacă am fi devenit mai buni sau mai pregătiți dacă ar fi existat presiunea și controlul pe care le întâmpină copii de astăzi. Acum 20 de ani, formula magică pentru libertatea copilului nu era în cărți de parenting ci în carnetul de note. Cât timp părinții erau mulțumiți de rezultat erai un om liber. Puteai să faci sport, să mergi la discotecă, să te duci singur în paradisul de la “țară” și să îți faci de cap cu gașca de nebuni. A ajutat și faptul că nici noi nu abuzam de libertatea primită.

În 2001, eram uniți, puternici, ne simțeam imbatabili și ne așteptau multe aventuri interesante. Noi nu eram așa de radicalizați cum văd din ce în ce mai mult in jur. Eu eram “de cartier” și ascultam Nas, Diddy, Snoop și Dre pe lângă neaoșele R.A.C.L.A si BUG. În același timp eram foarte bun prieten cu oameni care ascultau Rammstein și Nightwish iar când mergeam la gașca de la țară ieșeau niște petreceri foarte faine ascultând muzică lăutărească și manele. Nu eram definiți de alegeri muzicale, vestimentare sau educaționale. Puteam să mergem la o petrecere la costum și să dansăm break dance iar lumea aprecia dansul nu critica nepotrivirea vestimentară. După 20 de ani am devenit mai ultrași în afara stadionului. Etichetăm oameni superficial și nu mai reușim să ne cunoaștem profund pentru că e mai importantă imaginea și mai puțin valoarea umană.

Mihai Chiratcu
Mihai Chiratcu / Arhiva peronală

În 2001, eram visători, ne doream să schimbăm România, să ne luptăm cu niște mori de vânt. Nu ne gândeam să plecam in altă țara. Știam ce facultăți vom urma, ce vom învăța acolo, ce deștepți vom fi după și visam cum ne vor vâna companiile să ne angajeze. După 20 de ani, noi am rămas toți în țară iar cei din generația care dă bacul anul ăsta deja sunt înscriși sau vor să meargă la facultăți din alte țări, aproape toți. Dacă nu vom avea generații care să își dorească sa rămână să repare ce mai e de reparat alături de noi, in 4-5 generații va rămâne o țară părăsită.

Noi cei care terminam liceul acum 20 de ani nu eram mai buni, mai frumoși, mai deștepți sau mai cool decât cei care termină liceul anul acesta. Eram doar altfel, adaptați la contextul nostru, am crescut în vremurile acelea. Si când vom înțelege că din comparații intre generații nu va câștiga nimeni, cred ca vom fi cu toții mai fericiți. La fiecare revoluție socială/tehnologică/industrială care dărâmă poduri și construiește șanțuri de apărare pline cu crocodili, se vorbește despre lupta dintre generații. Auzim că viitorul este sortit eșecului din cauza tinerilor din ziua de azi și inevitabil auzim celebra de acum expresie “pe vremea mea”. Cu siguranță noi am fost considerați rebeli și ciudați uneori de către părinti și profesori. Părinții noștri la rândul lor au trecut prin aceeași etapa când purtau pantaloni evazați, Alain Deloane și ciocate. Ne uitam nostalgici la noi cei de acum 20-25 de ani și ni se pare muzica mai bună, hainele mai cool iar distracția mai mișto. Dar asta este doar o percepție influențată subiectiv de experiențele plăcute prin care am trecut noi.

Dacă ce fac tinerii de azi și vi se pare condamnabil, înainte sa aruncați piatra vă las o povestioară care acum e funny, dar când mi s-a întâmplat nu era deloc simpatic. Am fost la un pas de exmatriculare, la câteva luni după începerea liceului, pentru ca o parte dintre profesorii mei au considerat prea senzual dansul de la balul bobocilor din clasa a noua.
În 2001, când eu mă pregăteam de BAC refrenul nostru era “în vara asta fac să iau zece la bac” după 20 de ani, noua generație trecută prin scoală online și pandemie se pregătește de examen fredonând “în vara asta văd cum fac, să nu pic la bac”. În ritmul ăsta, mă tem că refrenul generațiilor viitoare ar putea fi “în vara asta cine mai are nevoie de bac?”

Mihai Chiratcu
Mihai a început o cariera în vânzări acum 17 ani si a avut diferite responsabilități, Customer Care, Sales, Sales Management sau Business development. În 2013, decizia de a începe o noua provocare a venit natural si a devenit consultant de business, concentrându-se pe Transformation, Sales și Cultura Organizațională, împărtășind poveștile și experiențele adunate. A absolvit ASE, specializarea Afaceri Internaționale, modulul cu predare in engleză și a terminat un program postuniversitar în cadrul UPB, specializarea Change Management. Mihai se descrie ca fiind producător de oameni liberi pentru că poveștile sale oferă interlocutorilor încredere, curaj și momente informative. Proiectele pe care le construiește și implementează se concentrează pe client si pe călătoria acestuia, folosind co-crearea și oferind sfaturi si suport, astfel clientul își găsește răspunsurile proprii și nu unele ale consultantului.

Recente

Educatie Financiara

Asigurari

ÎȚI RECOMANDĂM

Comentarii

Project-E aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679. Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica Cookie.

Salvat!
Setări Cookie

Project-E aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679. Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica Cookie.

Cookie-urile necesare sunt absolut esențiale pentru ca site-ul să funcționeze corect. Această categorie include numai cookie-uri care asigură funcționalități de bază și caracteristici de securitate ale site-ului. Aceste cookie-uri nu stochează nicio informație personală.

  • cookielawinfo-checkbox-{nume-sectiune}
  • wordpress_gdpr_cookies_allowed
  • wordpress_gdpr_cookies_declined
  • wordpress_gdpr_allowed_services PHPSESSID

Refuz toate
Accept toate