Am cedat din libertatea noastră din dorința de a câștiga notorietate. Lumea viitorului va evolua spre cenzură și pedepse aleatorii

Sentimentul meu tot mai acut este că epoca viitoare nu va mai fi despre dictatori fioroși și regimuri politice crude, care vor încălca drepturile și libertățile omului, ci despre dominația fără putință de reacție a unor pretinși algoritmi, puteri invizibile și discreționare.
Pedepsele aplicate nu vor fi nici proporționale cu presupusele fapte, nici excesive în raport cu asemenea fapte, ca în vreme totalitarismelor de tristă amintire, ci vor fi pur și simplu aleatorii: aleatorii ca durată, ca întindere, ca țintă umană, ca vină personală.

Regimul autocrației digitale urmează acestei prime faze de copilărie romantică a rețelelor sociale, în care am trăit din entuziasmul pozelor cu pisici, cu torturi aniversare și cu apusuri de soare. Ceea ce părea la început o șansă de socializare, a devenit încetul cu încetul, în deplina noastră cedare, o necesitate de comunicare cotidiană, un mod de afirmare personală și de câștigare a notorietății.

După aceste începuturi, care nu au mai mult de 15 ani în urma lor, ne așteaptă o fază a cenzurii și restricțiilor aleatorii, ca atunci când folosești un cuvânt pentru a denunța practicile oribile din spatele lui, iar presupusa inteligență artificială (care este, de fapt, doar prostie omenească multiplicată) consideră că faci apologia acelei practici.

Puterilor vizibile și identificabile, masive, le urmează puteri minuscule, invizibile, epidermice, care se vor strecura în toate cotloanele vieții noastre și colective și o vor lua în posesie bucată cu bucată, cedată adeseori de noi înșine de bună voie, de dragul unei mai mari expuneri personale. Puteri a căror iregularitate nu mai are nimic de-a face cu disciplinele moderne, nici măcar cu normele liberale sau neoliberale postmoderne, ci care vor face tocmai din aleatoriu, din dependență și din indiscriminare uneltele unei luări complete sub control a existențelor noastre.

Iar acestor puteri nu avem cum sa le scăpăm: nu există granițe în spatele cărora să ne refugiem, nu există casă care să nu fie perforată de o mie de ori pentru a transmite date, nu există cabană în pădure sau insulă pustie pe care să nu bată semnalul.

Avem un imens șantier etic în față noastră. Dacă nu ne apucăm de el cât mai degrabă, până și jocurile noastre politice sau spectacular-mediatice vor deveni neînsemnate, căci previzibile și inofensive. Avem de construit un ethos al lumii digitale, practici ale rețelelor sociale, în care libertatea, dependența, puterea și restricțiile au căpătat deja înțelesuri noi, la care noi de fapt nici nu am contribuit în vreun fel.

Ciprian Mihali
Ciprian Mihali
Ciprian Mihali (n. 1967) predă din 1992 filosofia contemporană la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. După o teză de doctorat în cotutelă la Cluj și Strasbourg, susținută în 2000 și consacrată hermeneuticii cotidianului, şi-a orientat cercetările către filosofia vieții și studiul puterii, dar şi spre teoriile spațiului public și spațiului locuit, la confluența gândirii filosofice cu cea arhitecturală. Autor a șase volume individuale sau împreună cu arhitectul Augustin Ioan, a publicat zeci de articole și a tradus peste douăzeci de lucrări din filosofia francofonă a ultimului secol. De altfel, anii 2000 au fost prin excelență anii cooperării academice internaționale în spațiul generos al Francofoniei. Între 2012 şi 2016 a fost ambasador al României în Senegal şi în alte șapte state din Africa de Vest, pentru ca din 2016 până în 2020 să lucreze la Bruxelles ca director pentru Europa de Vest al Agenției universitare a Francofoniei. Din septembrie 2020, îmbogățit cu toate aceste experiențe ale lumilor astfel descoperite şi trăite, s-a întors la catedră, regăsind, într-o actualitate românească tumultuoasă, bucuria nesfârșită a gândirii critice şi a dialogului public, în compania studenților și a cărților de filosofie.

Recente

Educatie Financiara

Asigurari

ÎȚI RECOMANDĂM

Comentarii