Constanța, orașul „botoxat”, plin de fițe și fumuri. Satul cu ieșire la mare și cele 7 minuni ale sale
Ați fost cu toții la mare, la Constanța, v-ați bucurat de relaxare, v-ați fotografiat pe malul mării. V-ați minunat de frumusețea ei. Dar v-ați întrebat cum e oare să trăiești la malul mării? Cum e viața în afara sezonului estival?
Și eu, ani de zile, am fost turist și îmi doream să locuiesc lângă mare, să fiu permanent alături de ea. Dar, a fi turist și a fi localnic, sunt chestii absolut diferite iar sfatul meu e să vă păstrați doar calitatea de turist.
Căci Constanța, așa cum am perceput-o eu ca localnic, e plină de minuni. Nu precum cele înfăptuite de mama lui Creangă ci, mai degrabă, precum cele de la Caracal.
1. Halatul de baie pufos, piesă vestimentară „tradițională” dobrogeană
Mai toți am venit vara la mare, așa că nu am avut cum să nu dăm nas în nas cu tradiționala piesă vestimentară dobrogeană: halatul de baie pufos! Prima oară l-am zărit într-o toamnă târzie în Mangalia și m-a distrat ținuta și ideea. Un halat roșu de baie, asortat cu o pereche de papuci de casă. Mi-am zis în gând: iată o gospodină îndrăzneață căreia nu-i pasă de cutume! Dar, pe măsură ce iarna avansa, halatele pufoase de baie începeau să se înmulțească pe stradă, în orașe și sate. Oriunde mergeai și întorceai privirea, halate roz, verzi, neon, ciclam, maro murdar, gri șobolan, albastre, cu flori, iepurași, inimioare, lungi, scurte, purtate cu demnitate de tinere, vârstnice, copii și chiar bărbați.
Explicația e simplă: sunt călduroase, ieftine, accesibile în timp de iarnă celor cu posibilități financiare reduse. În târgul de fiecare duminică, de la marginea orașului, găseai o gamă largă de astfel de articole, pe placul și celui mai chițibușar cumpărător, la prețuri de toate felurile. Și, credeți-mă, în materie de finanțe, Constanța nu este absolut deloc Monaco, cum am fi tentați să credem! În Constanța se trăiește pe sistem de avarie!
Personal, am plecat la Constanța dotată cu halatul propriu de baie, verde crud, cu glugă. Sunt convinsă că dacă aș fi luat halatul bleu cu glugă în formă de cap de urs, apariția mea ar fi fost senzațională, invidiată și băgată în Marea Carte a Modei din Piața Griviței!
Îți recomandăm:
2. Case de amanet și de schimb valutar deschise non-stop
Știu că încă e pandemie și magazinele se închid devreme, dar la Constanța există case valutare și de amanet ce au avut și au program nonstop, la orice oră din zi sau noapte.
Te trezești noaptea, vezi că nu ai bani în portofel sau i-ai pierdut pe toți la păcănele, iei televizorul și îl duci la amanet. Nu-i poveste, am văzut scena personal, cu ochii mei, cum s-ar zice, nu ai altcuiva! Căci pe strada unde locuiam, în centrul vechi al orașului, aveam în preajmă 4 astfel de „instituții de cultură” deschise nonstop și vreo 3 cu program normal.
Prezența lor spune aceeași poveste tristă despre condițiile sociale ale locuitorilor. În Constanța nu trăiesc doar comandanți de navă și familiile lor! La fel ca și prezența magazinelor second-hand, multe și înghesuite în orice colțișor al orașului, frecventate de mulți dintre locuitori.
Îți recomandăm:
Galați, cea mai tristă și dezgustătoare plimbare din viața mea
3. Mamaia
E frumoasă Mamaia vara, luminată feeric, de zici că ești la Las Vegas, cu lume veselă, colorată, mașini scumpe, piscine la tot pasul, baruri unde îți poți găsi sufletul pereche bogat, extravaganță, viață de noapte, povești de vis. Plaja s-a extins enorm, loc berechet să stai lungit la soare, să-ți desăvârșești bronzul.
Din tabloul descris mai sus, păstrați mașinile scumpe, ce rămân aceleași și în afara sezonului estival. Căci, pe timp de iarnă, în afara sezonului, Mamaia arată exact ca o tipă căreia i-a căzut botoxul din buze, sâni, fund și toate atârnă fleșcăite, iar fostul iubit i-a luat și țoalele de lux cu care se fălea prin cluburi!
O imagine de mahala, în care s-a construit haotic și periculos, fără nici un plan, doar să iasă banul, înconjurată de mizerie, câini vagabonzi, terenuri părăsite, pline de gunoaie ce se ascund după construcțiile opulente. Trist și dezamăgitor peisaj!
Îți recomandăm:
4. Mașinile de teren
În cazul în care nu știați, Constanța se află într-o zonă muntoasă, cu străzi abrupte ce urcă cărări de munte pe drumuri forestiere, fapt ce justifică necesitatea mașinilor de teren. Dacă ar fi să fac o comparație, nici în Brașov sau Sibiu nu am văzut atât de multe SUV-uri, deși străduțele mici, înghesuite, abia permit să te strecori pe ele.
Pentru bărbați e simplu, compensează unele lipsuri! Dar pentru femei, ce oare? Că lor le stă bine în mașinuțe micuțe, asortate cu rujul din dotare. Abia târziu, după ce am văzut cum conduc, m-am prins de necesitatea mașinilor mari, butucănoase! Șansele să scapi dintr-un accident sunt mai mari în mașină de teren decât într-un Tico sau Smart.
5. Lucrătoarele sexuale, albinuțele
La intrarea în oraș, pe străduțele dosite, la ieșirea din oraș, între stațiuni, în orice loc unde există un tufiș cât de cât remarcabil, vei găsi astfel de fete dispuse să-și vândă trupul. Atât de multe lucrătoare sexuale am văzut doar în Berlin, până să ne ia pandemia pe sus. Aici, în Constanța, pandemia nu a avut nici un efect. Ele au fost prezente la lucru, indiferent de anotimp sau probleme sanitare. Trebuie să se ocupe cineva și de creșterea economică a urbei.
În timpul iernii, când vântul biciuia plajele și drumurile dintre stațiuni, fetele acestea, cu rochițe lor scurte, cu pulpele goale roșii ca o carne proaspăt tăiată, înghețate de ger, erau la locul de muncă așteptând clienți. Prezența lor permanentă la datorie, indiferent de anotimp, este un semn cert că cererea este mare, că există consumatori de astfel de servicii, ce au nevoie ca ele să fie permanent acolo, pe porțiunea lor de traseu, nu doar în perioada turistică, ci și în lunile reci de iarnă, când turiștii se înghesuie la Poiana Brașov.
La ultima ieșire din oraș, mașina Poștei Române trăsese lângă pădurice, locul unde presta o astfel de femeie, să aibă și omul o mică bucurie în timpul programului de muncă, să nu plece nesatisfăcut acasă după o zi grea de împărțit „poșta”.
Îți recomandăm:
Traficul de pe străzile Constanței, aglomerație, manele și teribilism
6. Servicii de transmitere rapidă a banilor
Ei bine, toate satele Dobrogei sunt împânzite de astfel de servicii de transmitere rapidă a banilor. De când sunt în zonă, am străbătut regiunea în fiecare weekend, încercând să cunosc oamenii, satele. Am fost uimită de sărăcia din jur și de dependența fiecărei localități de aceste servicii. De ce? Aproape fiecare familie are pe cineva care lucrează în străinătate, care e musai să trimită bani la părinți, nevastă, copii. Așa că magazinele locale s-au orientat și au deschis așa ceva, ca oamenii să nu mai meargă la oraș pentru a-și ridica banii. Chestie ce spune multe despre condițiile sociale și de muncă ale zonei.
7. Garajele
În Constanța, încă sunt cartiere întregi de case, multe rămase din vremea comunistă pe care construcția socialismului nu a reușit să le demoleze, ceea ce este un lucru bun, până la urmă. Ca orice casă care se respectă, ele au și garaje. Doar că respectivele garaje adăpostesc absolut orice, mai puțin mașinile. Mașinile sunt lăsate în continuare în stradă, la poartă, în vreme ce garajele cu anunțul pompos „Atenție, garaj, nu parcați” tronează peste tot.
Tot acolo, deoarece curțile sunt amenajate în alte scopuri, oamenii și-au scos pe trotuar suportul pentru rufe și cel de bătut covoare. Treceam deseori pe stradă cu mașina și puteam admira pe geam lenjeria intimă a vecinilor, mare cât un cort de campanie sau puteam inhala liniștită praful scos dintr-un covor bătut la ceas de dimineață, în vreme ce așteptam la semafor. Bomboana de pe coliva a fost în această duminică! Vecinul de la câteva case distanță a scos grătarul pe trotuar și ne-a făcut praf când s-a apucat să facă o friptură, că de aia e domeniu public, să faci ce vrei pe el, inclusiv un grătar strămoșesc, tradițional!
Constanța este un oraș trist, înapoiat din punct de vedere economic și social
M-am interesat să aflu ce firme mari există în Constanța. De câte ori întrebam, oamenii se uitau la mine strâmb, căci în Constanța nu există companii mari, precum în Cluj-Napoca, Sibiu, Brașov sau Timișoara. Oamenii se pot angaja în port, la mall și vara în turism. Mai sunt angajați în domeniul agricol. Și da, sunt cei care pleacă pe mare.
Vă vine să credeți sau nu, dar județul Constanța este pe locul 12 în ceea ce privește valoarea salariului mediu net lunar, în urma unor județe precum Olt, Brașov, Prahova, Galați, Mureș, Ilfov, Sibiu, Iași, Timiș, Cluj sau a Municipiului București. Dar asta este bine, se pare, căci în noiembrie trecut erau pe 15.
Tinerii pleacă din Constanța, nu au opțiuni
Vrei să fii inginer? Treci în port, dă cu ciocanul în table sau angajează-te la firmele de construcții, care au împânzit spațiile verzi cu blocuri.
Vrei să lucrezi în IT? Ghinion, nu există nicio companie mare în zonă. În port cu tine.
Ești un bun economist? Treci tot în port.
Ai terminat Facultatea de Drept, tu, fată deșteaptă și drăguță? Treci la mall, trebuie să vândă cineva maiouri și șlapi turiștilor.
Vrei să câștigi ceva bani, chiar mulți? Te faci navigator. O să-ți petreci jumătate din viață pe mare, departe de familie și copii, sperând mereu că îți vei găsi un loc de muncă sau că îți vei deschide o afacere la uscat, care să îți asigure același nivel salarial ca atunci când navighezi. Ghinion, în cele mai multe cazuri nu se va întâmpla. Acesta este prețul pentru acei bani mulți pe care îi câștigă navigatorii.
Acest fenomen are loc tocmai pentru că în Constanța nu există locuri de muncă bine plătite, iar angajatorii au o poziție de forță, transformați în mici satrapi cu mentalitate feudală. Nu îți place, pleci. Iar efectul este că tot mai mulți oameni părăsesc acest oraș. Să vă spun și despre buruienile mari cât casa din parcuri și de pe străzi sau despre traficul haotic? Poate data viitoare, deocamdată vă las o poză mai jos. Aceasta este imaginea nebotoxată a Constanței.
Îți recomandăm:
Constanța nu este un pol al dezvoltării, ci un județ care trăiește două luni pe timp de vară
