Este seară, sunt acasă și telecomanda mea cu personalitate proprie se oprește pe un post de știri. Nu sunt atentă și îmi văd de treabă. Tonul discuție îmi atrage atenția și constat cu stupoare că iarăși s-a întâmplat ceva extraordinar ce dă peste cap Universul, îl face pe moderator să ofteze des, să-și pună întrebări retorice și să promită gurilor-cască, printre care mă număr și eu, dezvăluiri senzaționale.
Se fac scenarii fantastice pe marginea unui ordin ce stabilește noi criterii de carantinare iar panica e mare căci s-ar putea să fim în carantină de Paște. Chestie absolut incredibilă și de neacceptat pentru o țară ca România! Căci la noi spiritul de grătaragiu balcanic nu concepe ca la o sărbătoare atât de mare să nu petreacă abuziv cu toate neamurile, astfel încât să ajungă la urgențe și pentru altceva decât COVID. Mintea odihnită a interlocutorilor nu încetează să croșeteze pe marginea subiectului, provocați fiind și de moderator, dând astfel dimensiuni apocaliptice următoarelor evenimente.
Rămân mută de uimire cu degetul incapabil să facă vreo mișcare. Deci la așa ceva se uită românii în fiecare seară, iar dimineața se trezesc mai deștepți, mai informați, mai siguri pe ei și pe opinia lor despre lume și viață decât noi muritorii de rând, cei care nu s-au uitat. Și simt cum mintea mea începe și ea să percuteze, simt cum privirea mea caută în jur să găsească dușmanii poporului, dar constat că sunt singură în toată casă, am încuiat toate ușile și nu există nici speranța vreunui pașnic violator.
După ce mințile luminate ale invitaților și-au spus părerea urmează momentul suprem, de mare suspans, anunțat cu trâmbițe: Vocea Națiunii! Și, rând pe rând, la telefon se plimbă cetățeni cu profesii onorabile (medici, profesori universitari, psihologi, pensionar), a căror părere este ascultată cu evlavie de invitații din platou reduși subit la tăcere de profunzimea celor spuse. Și se spun cuvinte urâte la adresa celor de la guvernare, se ridică osanale defunctului partid de guvernământ PSD, se aduce vorba și de Dragnea, cel bun și nemincinos, în vreme ce oamenii aceia din platou ascultă cu mare luare-aminte. O tipă psiholog pare că citește textul ei de înfierare a guvernanților de pe o foicică, dar asta nu deranjează pe nimeni. Dacă e de rău, înseamnă că e bine!
Cineva ce pare a fi mai deștept decât ceilalți se ridică și, pe nelipsitele planșe aflate mereu în platoul de filmare, se apucă să demonstreze cu cifre, date, informațiile doar de el știute, aflate din surse extrem de sigure, cum că salariile medicilor vor scădea în vreme ce ale parlamentărilor vor crește. Iar până aici nimic nou!
Pe final, exact ca un magician ce este, moderatorul scoate din joben cireașa de pe tort, omul argumentelor supreme, părerea și opinia acestuia fiind corolarul tuturor scenariilor alarmiste.
Și în toată această vreme, cât oamenii aceștia inteligenți, ce par a vrea binele țării, inoculează tot felul de idei periculoase în mințile credule ale neinițiaților în arta manipulării, ecranul televizorului meu lăcrimează, nemaiputând suportă atâta circ, minciună și mizerie umană.
E bine! Jur că mâine voi organiza peregrinări la el, să vadă cât mai mulți minunea pană nu vine carantina să ne închidă pe toți conform noilor criterii de carantinare.
