Acum câteva săptămâni am văzut la TV o lecție de gestionare a unei situații de criză. Managerul spitalului Marius Nasta, Beatrice Mahler, răspundea unui grup de oameni, printre care și jurnaliști, care îi cereau socoteală despre un incendiu. M-a impresionat calmul cu care doamna Mahler răspundea unui tir de emoții negative din partea unei doamne. Nu am o relație prea apropiată cu televizorul, nu știam atunci că acea persoană turată la maxim era celebra doamnă Șoșoacă. Diplomația, calmul, elocvența, claritatea cu care managerul spitalului a răspuns, dând informațiile pe care le avea, probabil, atunci, ar putea, după părerea mea, să fie folosite la cursuri de gestionare a momentelor de criză în companii.
În situații dificile, mulți dintre noi intră în panică, se blochează, se turează precum motorul Daciei 1300, sau precum doamna senatoare, or dispar, o iau la fugă. Sunt reacții firești, dintr-un registru pe care creierul nostru primar îl cunoaște și care a ajutat la evoluția speciei. Reacția educată, în care neocortexul preia conducerea, este cea pe care managerul spitalului ne-a arătat-o.
Nu este ușor să ai abordarea sofisticată. Suntem emoționali, apăsați de tot ce ne-a adus această pandemie, e greu să ne ținem în echilibru. Când însă avem momente grele, sugerez să ne amintim de acel episod. Dacă un medic care a văzut atâtea în acest ultim an a putut, sigur vom putea și noi. Cândva, nu imediat, cu răbdare și înțelegere.”
