Atunci când avem privilegiul să analizăm viitorul și sa îl putem influența în mod direct, prin acțiunile noastre, putem să ne aplecăm asupra spuselor scriitorului Anatole France: “trecutul nu poate pieri, căci viitorul se naște din el”. Atât de adevărat, de altfel, și în actualul context pandemic în care încă ne aflăm.
Vă propun să consideram că ciclul primului “test” la care omenirea a fost supusă se încheie la finalul anului 2020, iar speranța “antidotului / vaccinului” cu care a început anul 2021, prefigurează evoluțiile viitoare. În cele ce urmează detaliez importanța acțiunilor din trecutul relativ recent al crizei din anul 2008, în contrapondere cu efectele și măsurile anului 2020, cu scopul de a ne îndrepta ulterior atenția asupra posibilelor predicții pentru viitor privind mediul bancar dar și cel economico-financiar, în ansamblul său.
Pornind de la premisele evocate anterior, cel mai îmbucurător aspect în privința anului pandemic Covid-19, este implicarea activă a autorităților competente în mixul de redresare economică. Punctez în mod deosebit intervenția timpurie a Băncii Naționale a României, care a oferit de la bun început băncilor comerciale un cadru legitim și predictibil de a face față provocărilor (cu cel mai mare impact, amânarea plății ratelor de către clientela bancară și scutirea temporara a acestora de la provizionare).
Apoi doresc sa reiterez implicarea statului, prin masuri fiscale necesare (optimizate la condițiile pieței), prin subvenții precum cele specifice celor 3 masuri ale OUG 130, prin ajutoare de stat acordate sub forma garanțiilor de tip “back-to-back” (emise de Fondul de Garantare FNGCIMM și EximBank) pentru finanțările acordate de bănci către companiile afectate de pandemie.
Exista diferențe majore între cele doua crize menționate. În anul 2008, criza financiară la nivel global a afectat în primul rând sectorul economic, și ulterior sectorul financiar-bancar, pe când „criza pandemică 2020” are mai ales un impact uman și social, care s-a propagat cu rapiditate indiferent de nivelul economic și de stabilitatea financiară a regiunii analizate.
Reamintesc că șocurile adverse resimțite de sistemul bancar în anul 2008 au avut un impact mai ridicat decât în prezent, la fel și redresarea efectivă, care a durat o perioada lunga de timp (câțiva ani), până când sistemul a marcat din nou profitabilitate netă.
Impactul asupra principalilor indicatori bancari (capitalizare, solvabilitate, lichiditate) a fost mult mai accentuat în anul 2008, cadrul de reglementare, stimulii fiscali și programele de ajutorare/ finanțare europene fiind puse în aplicare cu o viteză mai redusă decât în cazul acțiunilor și măsurilor aplicate în contextul pandemic al anului 2020.
Fiind vorba despre un efect endemic global, anul 2020 a fost marcat și de șocul necunoscutului, care a limitat aplicarea cu un succes garantat a științelor strategice cunoscute si aplicabile situației de facto. Șocul cel mai mare l-a reprezentat, desigur, pierderea vieților umane, impactul imediat fiind resimțit de sectorul medical, apoi de cel al serviciilor, industriei, financiar, deci, domeniul economico-social în sens larg.
Întrebările care rămân de adresat vor fi cu siguranță legate de cuantificarea directă a impactului pandemiei: care va fi rata de redresare economică (creșterea PIB-ului), care va fi rata șomajului, câte companii în insolvență va genera anul 2020, care va fi rata creditelor neperformante raportate de bănci sau cum va fi influențat trio-ul “consum-cerere-ofertă”, toți acești indicatori reprezentând un barometru pentru evoluția economică viitoare.
În fapt, anul 2020 a presupus o calibrare complet diferită, nouă aș spune, la un context social și economic nemaiîntâlnit. Necesitatea găsirii unor soluții viabile într-un timp foarte scurt generând punerea în aplicare a tuturor mecanismelor, modelelor și metodelor strategice de afaceri/economice cunoscute, intre care amintesc:
1) Programe guvernamentale de susținere (a mediului de afaceri si al economiei in ansamblu):
a.) Programul IMM Invest: care a presupus dinamizarea activității operaționale în principal (dar și a investițiilor), destinat companiilor mici și mijlocii dar și celor din sectorul Mid-Corporate. Rata de aprobare a băncilor finanțatoare în raport cu solicitările este de ~50%. Aproximativ 20,000 de companii au fost finanțate, sumele acordate ca garanții emise de FNGCIMM fiind de aproximativ 14 miliarde de lei, o rată mare de absorbție având în vedere că plafonul disponibil pentru astfel de garanții la creditele aprobate de către bănci a fost de 20 miliarde lei pentru anul 2020.Va fi interesant de urmărit care va fi rata efectivă de absorție, deci gradul de utilizare a fondurilor aprobate de către bănci pentru tipurile de companii menționate și impactul real al lichidității „injectate” în circuitul economic (pana in prezent au fost puse la dispoziția clienților, pentru a face plăți din facilitățile acordate, aproximativ 2,5 miliarde lei).
b.) OUG 130: 3 masuri care implică microgranturi, sume mici, menite să asigure o gură de oxigen întreprinderilor mici și mijlocii
c.) Programul de garantare al EximBank: programul este destinat companiilor cu cifra de afaceri peste 20 milioane lei la finalul anului 2019 și care să nu fie in dificultate la acea dată.
2) Subliniez importanța fondurilor europene puse la dispoziție țărilor din UE din partea Comisiei Europene (direcționate structural, prin programe interne, specifice fiecarei țări)
3) Conex este de remarcat și cadrul stimulilor fiscali din această perioadă, nu numai în privința amânării la plata către bugetul de stat a anumitor taxe/ impozite pentru persoanele fizice și juridice dar și moratoriul amânării plății ratelor la credite (OUG 37 pentru anul 2020 si OUG 227 pentru anul 2021).
4) Pe lângă OUG 37, este de menționat faptul că, înțelegând contextul nefavorabil pentru multe sectoare de activitate, acolo unde o parte din companii nu au fost eligibile pentru moratoriul public, băncile au venit în întâmpinarea propriei clientele cu moratorii interne (similare celui guvernamental), dedicate amânării ratelor la credite în anumite condiții agreate de către părți (rata de solicitare la nivelul sectorului bancar nu depășește 20% din totalul portofoliului de credite).
5) Important de punctat este și cadrul de reglementare asigurat de Banca Națională a României (armonizat cu cadrul european), care a permis băncilor comerciale sa nu constituie provizioane suplimentare pentru deprecierea calității unor active, chiar și celor aferente amânării ratelor prin moratoriile mai sus prezentate, pentru perioada dată.
Va fi totuși de urmărit alinierea tuturor masurilor de redresare și creștere economică sustenabilă pe termen scurt si mediu, dar și cum vor fi coroborate acțiunile legislative ale autorităților, din perspectiva extinderii masurilor și pe parcursul anului 2021 (de ex.: amânare la plată vs. constituirea de provizioane).
Astfel, pentru a avea o privire de ansamblu asupra evenimentelor cu impact economic (direct) din ultimul deceniu și jumătate, punctez câteva dintre cele mai importante măsuri/ efecte din perioada crizei și post-crizei anului 2008 (pentru comparație cu impactul crizei pandemice actuale):
• Majoritatea băncilor au digerat cu greu efectele crizei financiare din 2008, unele bănci fiind atunci deja pe pierdere, iar cele care înregistrau profit sau confruntat cu o redimensionare rapidă a resurselor interne în raport cu realitatea economică; indicatorii interni pentru menținerea portofoliului de credite în bune condiții, asigurarea adecvată a lichidității, solvabilitatea si a unui grad de capitalizare corespunzător, au fost atent monitorizați de autorități și top managementul băncilor; Reamintesc inclusiv întărirea angajamentelor UE (de exemplu ECOFIN), cu privire la stabilitatea financiară (atât din perspectiva fluxurilor monetare cât și asigurării unui cadru de reglementare corespunzător perioadei).
• Anii 2008 – 2012 inclusiv, au marcat pierderi nete pentru majoritatea băncilor comerciale din sistem, la nivel agregat pierderile fiind estimate la aproximativ 6 miliarde de lei;
• Abia începând cu anul 2016 băncile au început sa reintre pe profit net;
• Consolidarea sistemului bancar a accelerat, astfel că numărul total al băncilor din sistem a scăzut de la 43 în 2008 la 36 în 2016 (iar în prezent la 34 bănci);
• Impactul crizei a determinat un nivel ridicat al ratei creditelor neperformante în perioada 2008 – 2016, ceea ce a dus la eroziunea puternică a profitului din exploatare, la nevoia de aport de capital suplimentar dar și la o reducere în oglindă a profitului net; ca urmare a masurilor luate de bănci pentru curățarea structurii bilanțiere, începând cu anul 2017, creditele neperformante s-au redus semnificativ. Această perioadă a permis observarea unei imagini cât mai veridice a randamentului financiar al jucătorilor din sistem (rezultatele pozitive fiind validate si prin adoptarea unor mecanisme de creditare mai sustenabile pentru publicul larg si mediul de afaceri).
Criza pandemică din anul 2020, a avut un impact mai ales la nivel uman si medical, impactul asupra mediului bancar fiind redus, iar echilibrul sistemic menținut. Pornind de la anul de referință 2016, momentul când sistemul bancar romanesc a reintrat pe profit – România fiind peste media UE în privința profitului si a celor mai importanți indicatori de risc (cu excepția ratei NPL-uri și a numărului de credite restructurate) – până in prezent, atât programele de stimulare economică, cât și măsurile luate de reglementator, au reușit să ofere continuitate și echilibru sistemului bancar/ mediului financiar, prin:
– Volatilitatea scăzută a cursului de schimb;
– Menținerea unei rate adecvate a dobânzii de politică monetară (la minime istorice)
– Inflația menținută la cote joase (cu scopul continuității unor premise sănătoase consumului)
– Cadrul macro-prudențial de reglementare, în această perioadă, pentru clienții care au solicitat amânare la plată a ratelor creditelor în sold, a permis băncilor posibilitatea neconstituirii de provizioane în astfel de cazuri, oferind astfel o gură de oxigen (din perspectiva profitabilității)
– Introducerea de metode/ modele noi de rating pentru acomodarea acordării de facilități noi (credite pentru companii din sectoare afectate direct de pandemie), măsură aplicabilă nu doar pentru segmentul persoanelor juridice dar și pentru clienții persoane fizice (prin recalibrare de scoring în funcție de situația salariala a potențialului debitor). Cu siguranță, anul 2020 a reprezentat în primul rând un exemplu de adaptabilitate din partea tuturor, recalibrarea la o noua paradigma economico-socială, la un nou mod de lucru și la un nou context global.
În mare, anul pandemic 2020 a însemnat:
• Schimbare de paradigmă: lucrul de acasă (WFH – work from home) vs. lucrul de la birou (WFO – work from office), schimbare nu numai din punct de vedere pur logistic, dar mai ales cu impact psihologic pentru angajați și angajatori (provocări majore în rândul echipelor de management din perspectiva alinierii unor noi metode de guvernanță corporativă dar și de management al personalului);
• „Digitalizarea” proceselor, probabil cel mai “exotic cuvânt al momentului”: introducerea unor capabilități tehnice noi pentru bănci pentru alinierea în timp real la nevoile clienților și deopotrivă oferirea unui mix adecvat in privința:
– Adaptării unor produse și servicii dedicate;
– Timpului de răspuns mult mai bun;
– Structurilor de finanțare de tip “tailored made” (cu scopul unei mai bune definiri a rolului de consultant bancar pentru afacerea clientului);
– Mecanisme optimizate pentru zona de plăți online;
– Online onboarding (deschiderea contului curent fara prezenta fizica la banca);
– Zona de creditare – posibilitatea solicitării online a unui credit;
– Posibilitatea semnării documentației în relația cu banca, în format electronic/ certificat digital;
Așadar, cum se prefigurează viitorul apropiat, în raport cu cele prezentate:
• adaptabilitatea poate însemna inclusiv explorarea unor noi posibilități de colaborare pentru bănci, prin parteneriate noi (de exemplu cu companii Fintech care să aducă un plus de valoare din perspectiva accelerării dezvoltării digitale);
• consolidarea in continuare a sectorului bancar, prin achiziții/ fuziuni/ absorbții, ca urmare a contextului pandemic, mai ales pe segmentul băncilor cu cotă de piață mică (sub 1%), care este puțin probabil sa reziste în noua realitate.
Concluzionând, pentru asigurarea unei bune continuități a sectorului bancar, care să ofere menținerea echilibrului și performanței, nu doar pentru anul 2021, ci și pe termen mediu și lung, consider că băncile ar trebui să aibă în vedere următoarele elemente:
• prudență
• calibrarea corespunzătoare a creditării (oferirea de soluții hibride din partea băncilor cu acest scop), ținând constant cont de dinamica/gradul extrem de volatil al pandemiei
• reconstruirea și modernizarea sectoarelor afectate de pandemie prin creditare customizată, acomodată cu nevoile clientelei bancare
• susținerea sectoarelor noi, care au arătat un grad ridicat de inovare, adaptare la noile condiții impuse de piață (în vederea materializării oportunităților economice viitoare)
• continuarea programelor inițiate de autorități, în vederea susținerii populației / mediului de afaceri și economiei în ansamblul ei, măsuri care să fie aliniate totodată programelor de stimulare fiscală în raport direct cu contextul și evoluția pandemică
• crearea cadrului optim privind stabilitatea și predictibilitatea piețelor financiare interne, cu scopul atragerii investitorilor străini și a investiților europene, într-un număr cât mai mare și cât mai rapid
• utilizarea cu precauție a resurselor existente, pentru evitarea unei posibile amplificări generate de potențiale riscuri sistemice (contagiune venită dinspre piețe externe europene/ globale)
Punctele de vedere exprimate în cadrul prezentului text sunt opiniile personale ale autorului și nu implică instituțiile cu care este afiliat / la care este angajat. Opinia a fost formulată de către autor în newsletter-ul AAFBR.
