Am întâlnit în urma cu doi ani, o companie cu o cultură dominant neparticipativă, negativă cu trăsături înclinate spre lipsa de încredere, lipsa dialogului, rigiditate și concentrarea deciziei la nivelurile superioare și în care angajații aveau mișcări proprii care deseori nu coincideau cu cele ale organizației.
Mai mult, reprezentanții ei își doreau conștient sau nu, perpetuarea ei, considerând-o potrivită pentru companie!
Cunoscându-i managerii, am urmărit-o de atunci, îndeaproape. În toate proiectele deschise pe recrutare, tindeau să-și selecteze noii angajați dintre candidații care se potriveau cu cei existenți în loc sa-i atragă pe cei mai buni din piață.
Așadar, cum să evolueze o companie care își perpetuează o astfel de cultură organizațională lipsită de performanță? În loc să caute altfel de oameni, ei și-o consolidau pe aceea pe care o aveau.
Într-o discuție interesantă, HR-istul mi-a recomandat să mai citesc! Voi vedea astfel că în toată lumea se aduc în companii oameni care se pot adapta ușor culturii organizaționale proprii!
Între timp, pentru supraviețuire, compania și-a înstrăinat o parte din active, iar de vreo câteva luni se zbate în insolvență! CEO-ul și HR-istul au luat-o de la capăt cu alte companii!
