De ce lipsa profesionalismului în asigurări este strâns legată de lipsa eticii. Ce putem face

Industria asigurărilor este una critică pentru orice economie. Totalul primelor subscrise la nivel mondial era de aproximativ 6.3 trilioane US$ în 2019, din care s-au plătit daune (nu am statistici, dar cel mai probabil tot de ordinul trilioanelor de dolari), iar surplusul s-a investit. Asigurările sunt în primul ”o promisiune”, iar încrederea consumatorilor de asigurări este critică pentru industrie. Dacă nu sunt protejați, consumatorii de asigurări, încrederea lor în promisiunea valorii adăugate a asigurărilor poate scădea, iar industria se poate prăbuși precum piesele de domino. Ce înseamnă protecția consumatorilor de asigurări? Are multe fațete, pe cele mai importante am încercat să de descriu mai jos.

1. Educația consumatorilor de asigurări
Marea majoritate a celor ce fac educație în asigurări consideră în primul rând că explicarea produselor de asigurare este cel mai important lucru pentru consumatori. Un al doilea lucru important pe care îl propovăduiesc educatorii în asigurări este ”citirea atentă a condițiilor de asigurare”. Mă amuză teribil această abordare. Este ca și cum îi spui unui copil să citească cuvintele când el nu știe alfabetul. Pentru ca un consumator de asigurări să înțeleagă produsele și condițiile de asigurare este mult mai important să înțeleagă principiile din asigurări și cum funcționează o polița de asigurare, ce conține și la ce trebuie să fie atent când citește condiții de asigurare (indiferent de tipul acestora). Iar acest tip de educație se face puțin. Mult prea puțin.

2. Solvabilitatea asigurătorilor
Un manager al Swiss Re (cel mai mare reasigurător din lume) spunea la un moment dat că cel mai important lucru pentru protecția consumatorilor de asigurări este ca asigurătorii să plătească daunele asigurate. Legislația Solvency II impune companiilor de asigurări să mențină un capital minim pentru a putea să își îndeplinească toate obligațiile cu un grad de încredere de 99.5% ținând cont de toate riscurile pe care le au (subscriere, concentrare, operaționale, contraparte etc, etc). Când un asigurător începe să nu mai plătească la timp sau să nu mai plătească deloc se nasc mari semne de întrebare dacă mai este solvabil sau nu… Nimic de adăugat în plus!

3. Fraudă în asigurări
Consumatorii de asigurări de peste tot în lume (atât femeile cât și bărbații) sunt cu toții de acord: o vor ”mai mică”. Ce anume? Cum ce anume? Prima de asigurare! Lăsând gluma de-o parte trebuie spus că aproape niciun consumator de asigurări nu știe că plătește în plus în fiecare an mai mult decât ar trebui să plătească deoarece asigurătorii trebuie să crească primele pentru a acoperi fraudele din asigurări, cele mai multe rămânând nedescoperite sau doar presupuse. Cât de mari sunt? Nu există cifre exacte. În SUA se estimează că sunt între 15-20% din total piață. La noi nu există estimări oficiale, dar cei ce lucrează în industria asigurărilor din România spun că ar fi cam 10-15% din total piață ceea ce înseamnă (la o piață de 2 miliarde de Euro) aproximativ 200-300 milioane Euro/an. În fiecare an! Vi se pare mult? Puțin? Mie mi se par cifrele înspăimântătoare și cred că trebuie să ne suflecăm toți mânecile să facem ceva. Dacă o vrem ”mai mică”.

4. Etica în asigurări
Etica în asigurări are mai multe aspecte pornind de la respectarea legilor și terminând cu promovarea asigurărilor în rândul consumatorilor sau comportamentul corect față de competitori. Zilele trecute am citit o poveste numită ”Mie ce îmi iese la afacerea asta?”. Era o poveste despre cineva care pentru a încheia asigurări pentru compania la care lucra dorea ”o plata informală”. Acțiunea se petrecea pe alte meleaguri nicidecum în România. Totuși, dacă ipotetic s-ar întâmpla și la noi nu ar fi prea bine. Plățile informale, sau cum le numea Toma Caragiu într-un sketch, ”șperțurile”, lăsând deoparte aspectele legale, sunt o barieră împotriva competiției corecte și indirect un inamic al inovației. Ca atare dacă dorim prețuri mai mici și produse noi și potrivite pentru consumatori ar trebui avut în vedere acest aspect al eticii în asigurări. Doar dacă este nevoie.

5. Profesionalismul intermediarilor în asigurări
Zilele trecute, făcându-mi un card nou la bancă, reprezentantul băncii mi-a spus că există și o asigurare ce este asociată cardului. Mi-a dat condițiile de asigurare, m-a pus să le semnez și ”la revedere”! Nicio explicație ce reprezintă, ce acoperă, la ce folosește. Nimic! Mă pun în pielea celor 99.(9)% dintre cei ce nu lucrează în asigurări precum mine ce ar fi făcut cu acea asigurare. Nimic, sau dacă ar fi avut o daună neacoperită nu ar fi înțeles de ce? Din păcate cazul descris mai sus nu este singular.

Deseori intermediarii sunt mult prea mult concentrați să vândă și uită să ajute consumatorul să ia decizii informate. Comisionul câștigat devine mult mai important comparativ cu nemulțumirea unui consumator ce nu primește despăgubirea în cazul unei daune pe care consumatorul ar fi crezut că este îndreptățit să o primească. Cei ce lucrează în asigurări vor spune că vina, în aceste cazuri, este 100% a consumatorului că nu a citit condițiile de asigurare și și-a pus semnătură pe polița acceptându-le. Este oare 100% vina consumatorilor? Sau…e nevoie de o conduită adecvată și a intermediarilor?

Asigurările reprezintă prin mutualitate cea mai capitalistă formă de ”ajutor social”. Ajută financiar oamenii și afacerile în momente critice. Și face acest lucru fără intervenția politicienilor! Pentru a putea să ajutăm industria să crească și să ne ajutăm indirect pe noi înșine este foarte important să protejăm consumatorii. Ei sunt cei ce plătesc prime si pot să urce sau să coboare această industrie.

Paul Dumitru
Paul Dumitru
Paul Dumitru a lucrat pentru diverse companii multinaționale și locale în servicii financiare corporative și antreprenoriale peste 20 de ani (dintre care cca. 15 în asigurări) unde a deținut mai multe poziții manageriale atât la nivel local cât și regional (în Europa Centrala și de Est). Este absolvent, șef de promoție, al Politehnicii din București, deține un doctorat din partea Manchester Metropolitan University (UK), un MBA (ASE / University of Ottawa) și este Chartered Property and Casualty Underwriter, o certificare în asigurări din partea The Institutes (US).

Recente

Educatie Financiara

Asigurari

ÎȚI RECOMANDĂM

Comentarii

Project-E aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679. Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica Cookie.

Salvat!
Setări Cookie

Project-E aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679. Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica Cookie.

Cookie-urile necesare sunt absolut esențiale pentru ca site-ul să funcționeze corect. Această categorie include numai cookie-uri care asigură funcționalități de bază și caracteristici de securitate ale site-ului. Aceste cookie-uri nu stochează nicio informație personală.

  • cookielawinfo-checkbox-{nume-sectiune}
  • wordpress_gdpr_cookies_allowed
  • wordpress_gdpr_cookies_declined
  • wordpress_gdpr_allowed_services PHPSESSID

Refuz toate
Accept toate