Ne uităm mereu cu mare atenție la tot ce înseamnă spălarea banilor din activități criminale. Cele care încalcă legea. Sunt tot felul de restricții astăzi legate de transferul de bani între conturi, de prezența unor sume mari de bani în conturi. Banii trebuie justificați. Plățile mai mari sunt luate la ochi. Trebuie să dai explicații cu privire la sursa banilor.
Pe de altă parte, Rothbard spunea magistral că ”bancherii centrali sunt hoți legali de bani” ridicând în discuție o problemă cu care intră în coliziune toți economiștii mainstream de la Keynes încoace: natura banilor. Banii fiat (moneda fiduciară), produși din nimic, fură legal din puterea de cumpărare a celor care deja dețin acești bani. Când relaxarea cantitativă era redusă nimeni nu îl lua în seamă pe unul ca Rothbard. Când deja tiparnița duduie pentru trilioane de dolari sau euro problema morală devine una economică. Cu impact în nivelul și structura prețurilor.
Instrumentele financiare, culmea și cripto-monedele mai nou, au devenit destinație predilectă pentru cei care primesc în brațe acele trilioane tipărite proaspăt. Sunt locul unde banii furați ”legal” se spală masiv la fel de ”legal”. Se multiplică chiar, având în vedere că prin tiparniță dobânzile sunt reduse artificial, ceea ce duce la o creștere artificială a prețurilor activelor financiare. Se întâmplă un dublu redistribuționism, nevăzut de către mulți: unul în momentul în care se tipăresc banii și unul, mai apoi, când prețurile activelor financiare sunt umflate generând profituri suplimentare în detrimentul altor activități economice care rămân în urmă din punct de vedere al profitabilității (producția de cartofi, de exemplu).
Dacă taxarea e furt, inflația este furt calificat. Mai greu de dovedit și pentru care nu poate vota nimeni contra niciodată! De care mereu sunt vinovați privații că nu rămân la producția de cartofi și nu produc cartofi în același ritm în care cei care produc bani își tipăresc profiturile.
