Percepem liderii ca fiind oameni încrezători și ambițioși. Liderii înțeleg că a avea încredere nu este același lucru cu a avea mereu dreptate. Poate pare contraintuitiv, însă liderii care au încredere în ei sunt în realitate deschiși la a asculta și alte opinii. Sunt chiar curioși să afle alte opinii, mai degrabă decât să își ocupe timpul dovedind cât de bune sunt propriile idei. “Nu sunt preocupat să am dreptate, sunt preocupat de succes și să fac ceea ce e bine” (Steve Jobs). Uneori când se vorbește despre succesul oamenilor de afaceri vizionari putem avea impresia că excelența lor se datorează exclusiv unei sclipiri de geniu si determinării de a-și urma visul.
De multe ori, însă, o privire mai atentă la mărturiile lor, modul în care organizează companiile sau modul în care iau decizii ne arată că astfel de oameni nu sunt super-oameni. Ei sunt într-adevăr ambițioși, au o viziune în care cred cu determinare, însă caută proactiv oameni care să li se alăture în drumul lor pentru îndeplinirea acelei viziuni. Cu alte cuvinte, se folosesc în mod conștient de puterea colaborărilor, fie ca este vorba de generare de idei sau propagarea ideilor.
Încrederea lor nu este una legata de ego, ci este mai degrabă încredere în potențialul colectiv și în viziune care, cumulat, face ca lucrurile să “se așeze”. Încrederea că împreună cu oamenii potriviți se găsește mereu o soluție. Rezultatul este o echipă care aspiră către un scop comun, care are libertate și este încurajată să își exprime ideile și care găsește astfel soluții inovative.
“Unirea este începutul, a rămâne împreună este progres și a lucra împreună este succes”, spunea Henry Ford, care de altfel se întâlnea des cu Thomas Edison, Harvey Firestone și John Burroughs pentru a se provoca reciproc.
“Lucrurile grozave din afaceri nu sunt niciodată făcute de un sigur om. Sunt făcute de o echipă de oameni” (Steve Jobs).
“Nu există două minți care să se întâlnească fără a crea o a treia forță invizibilă ce poate fi asemănătoare cu o a treia minte” (Napoleon Hill).
Ce încerc să spun de fapt este că încrederea în capabilitățile proprii trebuie echilibrate de ideea că mai multe perspective sunt mai bune decât una singură. Oricât de siguri am fi de noi, trebuie să lăsăm loc pentru curiozitate. Cum facem asta?
1. Începeți prin a vă asigura că ascultați cu adevărat.
2. Căutați activ alte opinii. “Nu are sens să angajam oameni deștepți ca să le spunem ce să facă. Angajam oameni deștepți ca să ne spună ei ce să facem.” (Steve Jobs)
3. Fiți curioși în legătură cu raționamentul din spatele opiniilor alternative. Întrebați “ce anume” sau alte întrebări deschise care invită la explorare, evitând “De ce?”.
4. Căutați în mod conștient să vă detașați pentru scurt timp de propriile opinii și întrebați-vă “ce anume îmi oferă perspectivele alternative prezentate de alții?”. Din nou, este o întrebare care necesită o atitudine de curiozitate sinceră. Trebuie să va întrebați cu adevărat. Doar întrebați-vă și este posibil să fiți surprinși de emergența a noi perspective/idei sau recunoașterea că reticența voastră era de fapt o formă de “auto protecție”.
5. Fiind atenți la emoțiile pe care alte opinii le trezesc în voi. Emoțiile pot fi foarte diferite, de la furie la nepăsare și acestea ne pot servi drept indicii a ceea ce determină cu adevărat reacția față de acea opinie. Acordați-va câteva momente să conștientizați emoțiile și întrebați-vă ce anume vă transmit. Frica, de exemplu poate avea legătură cu schimbări, tristețea poate apărea atunci când trebuie să renunțați la ceva.
În concluzie, este nevoie de o doză bună de conștientizare a propriilor limite, a propriilor emoții și de a fi deschiși să învățăm din orice situație și din interacțiunea cu alții. Încrederea liderilor vizionari vine din flexibilitatea mentală și curiozitate, nu din nivelul de capabilități. Gândiți-vă la încrederea pe care o au copiii și curiozitatea “inocentă” dar generativă a lor. “Leaders are learners, not knowers”.
