Avem prea multe comune în România. Pot bugetele locale susține dezvoltarea localităților sau de abia le ajung banii pentru salariile funcționarilor?

Ȋn ultimii 53 de ani, organizarea teritorială a României a suferit doar niște modificări minore. Conform legii aprobate în 1968, avem 103 municipii, 217 oraşe şi 2.861 de comune.
Ȋn ceea ce priveşte categoria comunelor, dacă le analizăm în funcţie de numărul de locuitori, marea majoritate a acestora (83,4%) au un număr de sub 5.000 de locuitori. O împărţire pe grupe, în funcţie de populaţie este disponibilă în graficul numărul 1 de mai jos.

Graficul nr.1 –Ȋmpărţirea comunelor pe grupe în funcţie de populaţie la 1 ianuarie 2019

Sursa: Prelucrare date de la Institutul Naţional de Statistică

Dar oare cum stau bugetele locale ale comunelor? Se colectează suficiente venituri la bugetele consiliilor locale astfel încât să existe bani atât pentru cheltuielile curente ale localităţii, dar şi pentru finalizarea unor lucrări de investiţii, cum ar fi un sistem de canalizare, sau o reţea de alimentare cu gaze naturale? Există la nivel naţional exemple de comune de succes, în presă fiind menţionată comuna Ciugud din judeţul Alba, care au reuşit să se dezvolte şi să aibă suficiente resurse financiare pentru proiecte care au îmbunătăţit viaţa locuitorilor.

Veniturile bugetului unei comune le-am împărţit în trei categorii importante.

  1. Veniturile stabile reprezintă veniturile pe care primăria se poate baza, exemple din această categorie ar fi: cota de 41.75% din impozitul pe venit reţinut de plătitorii acestui impozit care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul acelei comune, impozite pe terenuri, clădiri sau mijloace de transport, diverse taxe pentru eliberare de autorizaţii, prestări de servicii, chirii, etc. Tot aici sunt incluse şi sumele alocate din TVA pentru finanţarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor.

Cu cât o comună este mai dezvoltată economic cu atât această categorie de venituri este mai mare, atât la nivel absolut cât şi pe locuitor. Că tot am vorbit mai sus de exemplul comunei Ciugud, la nivelul anului 2020, veniturile stabile pe cap de locuitor au avut valoarea de 1,952 lei.
Pentru a avea o imagine asupra celorlalte comune, mai puţin mediatizate, am extras din portalul de Transparenţă Bugetară al Ministerului Finanţelor, datele privind execuţia bugetară pe anul 2020 al celor 95 de comune din Judeţul Argeş. Ȋntâlnim cazuri de succes, cum ar fi comuna Bradu care strânge venituri stabile de circa 3,219 lei pe locuitor, dar majoritatea localităţilor se situează sub 1,000 lei, aici aflându-se peste trei sferturi din comunele din judeţ.

Graficul nr.2 – Distribuţia comunelor din Judeţul Argeş în funcţie de veniturile stabile pe cap de locuitor în anul 2020

Sursa: Prelucrare date extrase de la https://forexepublic.mfinante.gov.ro/web/transparenta-bugetara/rapoarte-entitati-publice şi de la Institutul Naţional de Statistică

2. Venituri provenite din atragerea de sume pentru dezvoltare, din diverse programe naţionale, cum ar fi PNDL (Programul Naţional de Dezvoltare Locală) si PNDR (Programul Naţional de Dezvoltare Rurală), sau europene (celebrele fonduri europene ), reprezintă o a doua categorie de resurse la bugetele locale. Aici sunt incluse şi sumele transferate de Consiliile Judeţene pentru efectuarea de diverse lucrări, cum ar fi construcţia de drumuri.
Aceste venituri ar trebui considerate venituri ocazionale, însă atragerea lor reflectă, până la urmă, interesul şi buna gospodărire a localităţilor de către edilii acestora.

3. Sumele alocate pentru echilibrarea bugetului local reprezintă, în principal, banii proveniţi din cotele defalcate din impozitul pe venit, sau din TVA, rezervaţi pentru echiilibrare, diverse subvenţii sau transferuri de la nivel judeţean sau naţional.

Din păcate, veniturile majorităţii comunelor nu acoperă cheltuielile făcute, şi este nevoie de sume suplimentare pentru a echilibra bugetele locale. Cu alte cuvinte, comunele au nevoie de bani de la judeţ şi, cu cât procentul acestor venituri în totalul veniturilor bugetului local este mai mare, cu atât finanţele locale stau mai prost.
Revenind la exemplul comunei Ciugud putem afla că în anul 2020 aceasta categorie a reprezentat circa 24% din veniturile totale ale consiliului local. Peste 75% din comunele din Argeş au acest indicator la o valoare de peste 30%, situaţia alternând de la foarte bună la Bradu, unde doar 1% din veniturile bugetului local provin din echilibrare, la foarte proastă, în cazul a 28 de comune (circa 30% din numărul total de comune din judeţ) cu o valoare a acestui indicator de peste 50%.

Graficul nr.3 – Distribuţia comunelor din Judeţul Argeş în funcţie de ponderea sumelor alocate pentru echilibrarea bugetului local în total venituri în anul 2020

Sursa: Prelucrare date extrase de la https://forexepublic.mfinante.gov.ro/web/transparenta-bugetara/rapoarte-entitati-publice

Pe partea de cheltuieli o importantă categorie o reprezintă cheltuielile salariale făcute la nivelul bugetului local. Ca o regulă, cu cât ponderea acestor cheltuieli în veniturile stabile ale comunei este mai mică, cu atât respectiva comună are o situaţie financiară mai bună.
Conform aşteptărilor, la Ciugud lucrurile merg relativ bine şi din acest punct de vedere, cheltuielile cu salariile reprezentând la nivelul anului 2020 circa 29% din veniturile stabile. Mai mult de jumătate din comunele din Argeş au acest indicator la o valoare de peste 70%, iar un număr de 20 comune (circa 21% din numărul total de comune din judeţ) cheltuie pe salarii mai mult decât veniturile lor stabile. Şi la acest indicator cel mai bine stă comuna Bradu cu o pondere de circa 16%.

Graficul nr.4 – Distributia comunelor din Judeţul Argeş în funcţie de ponderea cheltuielilor cu salariile în veniturile stabile în anul 2020

Sursa: Prelucrare date extrase de la https://forexepublic.mfinante.gov.ro/web/transparenta-bugetara/rapoarte-entitati-publice

Din exemplele prezentate mai sus, reiese că majoritatea comunelor analizate au probleme financiare, care nu pot fi rezolvate decât prin transferuri financiare de la nivel judeţean, remarcându-se ponderea mare a cheltuielilor salariale, unicul scop al unor primării pare să fie plata salariilor unor funcţionari. Oferirea unor servicii publice mai bune poate fi, în aceste cazuri, doar o dorinţă cu termen incert de îndeplinire.
Chiar daca exemplele prezentate se referă doar la un singur judeţ şi la un singur exerciţiu financiar, e greu de presupus că la nivelul întregii ţări lucrurile ar sta cu mult mai bine.

Ce soluţie am putea avea la această problemă?

Soluţia de bun simţ pe care o văd este unificarea localităţilor, în situaţia în care acestea nu au resursele financiare necesare acoperirii cheltuielilor. Deşi se vorbeşte de mult timp de reorganizare teritorială, dispariţia unor funcţii de primar, de consilieri locali, frica de restructurare a aparatului de funcţionari publici locali au reprezentat impedimente la nivelul decidenţilor, care au ales să menţină situaţia actuală.
Localităţile mai mari pot atrage locuri de muncă, mai bine plătite, care duc la resurse financiare mai mari, care pot fi folosite în oferirea de servicii publice dorite de cetăţeni, precum o şcoală mai modernă, un sistem de canalizare sau o reţea de alimentare cu gaze naturale, totul ducând la o mai bună cheltuire a banului public. Nu în ultimul rând prin restructurarea funcţionarilor publici, cei rămaşi vor putea să fie mai bine plătiţi.
Unificarea localităţilor se poate face de la nivel central prin modificarea legii din 1968 privind organizarea teritorială a României. Acest lucru poate duce la anumite resentimente la nivelul localităţilor care se vor vedea contopite alături de comune vecine.

O altă metodă este prin organizarea de referendumuri locale, atunci când cetăţenii comunelor implicate vor ajunge la concluzia că resursele provenite din taxele şi impozitele plătite de ei vor putea fi mai bine administrate şi cheltuite mai cu folos de o autoritate locală mai suplă.

Un prim efect al unificării localităţilor ar fi scăderea numărului de consilieri locali aleşi, şi implicit al sumelor plătite cu indemnizaţiile acestora.
Luând un exemplu teoretic a trei comune, presupunem că prima comună are un număr de 5.000 de locuitori, a doua are 2.500 de locuitori iar a treia 2.000 de locuitori. Actualmente, în conformitate cu prevederile Codului Administrativ, prima comună ar avea 13 consilieri locali, în timp ce a doua şi a treia comună ar avea câte 11. Totalul consilierilor locali este de 35.

Ȋn urma unificării, noua comună ar avea 9.500 de locuitori şi un număr de 15 consilieri locali, ceea ce reprezintă o scădere cu 57% a numărului de consilieri.
O potenţială problemă este reprezentativitatea locuitorilor satelor în Consiliul Local. Ȋn urma alegerilor locale prima comună, devenită acum satul cel mai mare, având majoritatea locuitorilor, ar putea să aibă şi toţi cei 15 consilieri locali, care să voteze doar proiecte pentru dezvoltarea satului lor.

O soluţie ar fi ca cei 15 consilieri locali din noua comună să fie aleşi proporţional cu populaţia satelor şi să fie organizate alegeri pentru consilieri la nivel de sat, adică, în satul de 5.000 de locuitori vor fi aleşi 8 consilieri, în satul de 2.500 de locuitori vor fi aleşi 4 consilieri iar în satul de 2.000 de locuitori vor fi aleşi 3 consilieri. Astfel şi satele mai mici vor avea siguranţa reprezentării în Consiliul Local şi a promovării proiectelor de interes pentru acestea.
Fiecare din cele trei comune ar avea în acest moment 20-30 de funcţionari. Ȋn loc de trei primării cu un număr total de poate 80-90 de funcţionari, prin unificarea celor trei localităţi şi prin reorganizarea aparatului de funcţionari s-ar putea ajunge la o organigramă cu 40-45 de functionari şi la o eliberare de resurse financiare care pot fi folosite în oferirea de servicii publice mai bune.

Indiferent dacă se vor uni sau nu cu alte localitati, comunele din România ar trebui să urmeze tendinţele de digitalizare din societate şi să treacă la oferirea de servicii digitale.
Primul pas în vederea digitalizării este construcţia unui site web actualizat la zi, pe care să fie găsite informaţii utile. Un al doilea pas ar fi dezvoltarea unei platforme prin care cetăţeanul să poată să depună diverse cereri iar primăria să elibereze acte, totul on-line, fără a fi nevoie de deplasarea fizică a locuitorilor la un sediu.

Un exemplu facil de a analiza digitalizarea la nivelul primăriilor este platforma www.ghiseul.ro prin care se pot plăti de către contribuabili diferite taxe locale, cum ar fi impozitul pe terenuri, clădiri sau mijloace de transport. Pentru a vizualiza cuantumul impozitelor şi a efectua plata lor este necesar ca, în prealabil, instituţia publică să se înroleze. Primăriile ar trebui să fie interesate de încasarea veniturilor cu cât mai multă uşurinţă, atât pentru ele, cât şi pentru contribuabili.
Deşi procesul de înrolare este uşor, fiind necesare o hotărâre de Consiliu Local, o cerere de înrolare, un contract cu o bancă şi o adresă de la Trezoreria Statului, foarte puţini contribuabili din mediul rural pot să îşi plătească taxele locale on-line. Desigur că poate exista argumentul că lumea nu este obişnuită să folosească internetul pentru plata taxelor locale, că doresc să meargă la un ghişeu, însă până la urmă, obişnuinţa se creează şi primarul poate să facă puţină reclamă acestei metode. Lumea are internet, face cumpărături on-line cu cardul bancar şi în câţiva ani mulţi vor prefera să işi plătească şi taxele on-line. Ar trebui să li se ofere, pentru început, această posibilitate.

Dacă primăriile nu pot să facă o înrolare în ghiseul.ro pentru a încasa venituri, întrebarea este, cum pot să dezvolte localitatea prin atragerea de fonduri pentru o lucrare de infrastructură?

Revenind la exemplele din judeţul Argeş, date în prima parte a acestui articol, din cele 95 de comune din judeţ, doar 6 sunt înrolate şi permit locuitorilor să vizualizeze şi să plăteasca taxele on-line. Un contribuabil din Argeş s-ar putea întreba de ce la Lereşti s-a putut, iar la Rucăr sau la Dragoslavele nu?
Şi dacă tot am făcut referiri la situaţia de la Ciugud, judeţul Alba, sau de la Bradu din Argeş, ar putea să apară întrebarea dacă cetăţenii din Ciugud sau de din Bradu au acces la un site web util sau pot folosi ghiseul.ro.
După cum se poate bănui, răspunsul este da, alte primării putând să preia exemplul.

Adrian Mareș, CFA
Adrian Mareș, CFA
Adrian Mareș este specialist în finanțe având o experiență de peste 10 ani în domeniul financiar-bancar și al investițiilor. Deține certificarea CFA. În prezent, este manager de fond pentru Raiffeisen Asset Management.

Recente

Educatie Financiara

Asigurari

ÎȚI RECOMANDĂM

Comentarii

Project-E aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679. Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica Cookie.

Salvat!
Setări Cookie

Project-E aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679. Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica Cookie.

Cookie-urile necesare sunt absolut esențiale pentru ca site-ul să funcționeze corect. Această categorie include numai cookie-uri care asigură funcționalități de bază și caracteristici de securitate ale site-ului. Aceste cookie-uri nu stochează nicio informație personală.

  • cookielawinfo-checkbox-{nume-sectiune}
  • wordpress_gdpr_cookies_allowed
  • wordpress_gdpr_cookies_declined
  • wordpress_gdpr_allowed_services PHPSESSID

Refuz toate
Accept toate