Probabil că foarte multă lume cunoaște sau a auzit măcar de teoria jocurilor (engleză “game theory”). Se poate aplica aproape în orice domeniu, inclusiv în asigurări. Filosofia din spatele acestei teorii este că atunci când sunt mai mulți participanți într-o piață și sunt în competiție, strategiile și acțiunile lor vor fi alese funcție de strategiile și acțiunile celorlalți participanți până când se va atinge un echilibru. Zilele trecute uitându-mă la tumultoasa noastră piață de asigurări, din care RCA-ul este o parte semnificativă, m-am tot gândit cum anume s-ar putea aplica teoria jocurilor în cazul acestei linii de asigurări și evident ce concluzii s-ar putea trage referitor la piața RCA-ului pentru ca aceasta să mulțumească pe cați mai mulți. Nefiind un “John Nash”, matematicianul american care a luat Nobelul pentru teoria jocurilor, nu pot să creez un model matematic pentru piață RCA, deși daca aș avea ajutorul unui matematician foarte bun cred că am reuși împreună să punem ceva pe hârtie, așa că m-am rezumat mai jos doar la câteva idei calitative legat de această piață.
Pentru orice piață de asigurări, dacă stai să o simplifici la maxim, exista practic doar 2 jucători: clienții consumatori de asigurări și acționarii societăților de asigurare. Intermediarii în asigurări sunt doar market makers sau facilitatori ai piețelor de asigurări. Când vorbim despre RCA, dar nu numai, e valabil și pentru alte produse de asigurare, fiecare dintre cei 2 jucători are un interes diferit ținând cont de constrângerile legale (obligativitate, limite, acoperiri, imposibilitatea refuzului unui client de către o societate de asigurări) și anume:
- asigurații vor încerca să obțină cel mai mic preț, funcție de profilul și apetitul lor de risc.
- acționarii vor încercă să obțină profit (cât mai semnificativ) prin intermediul societăților de asigurări, cerând prime care nu vor reflecta corect profilul de risc al clienților.
Practic și unii și ceilalți vor încercă să facă o selecție aversă: asigurații o selecție aversă a asigurătorului, iar asigurătorii o selecție aversă a clienților de RCA. În acest joc de-a șoarecele și pisica dacă nu s-a ajuns la un echilibru, adică dacă fiecare asigurat plătește o prima corectă funcție de profilul de risc, fie asigurații pierd bani (metaforic vorbind – adică plătesc mai mult decât ar trebui), fie acționarii pierd bani (au rata daunei combinată mai mare de 100%).
De altfel, ieșind din sfera RCA, acest lucru creează ciclicitatea pieței în orice piață de asigurări și avem piețe soft și piețe hard (similar ciclurilor economice – recesiune/creștere) care se succed periodic peste tot în piețele dezvoltate de asigurări. Mai timid, ciclurile piețelor de asigurări se întâmplă și pe la noi.
În Romania, în cazul RCA-ului, având în vedere că această asigurare este una cu mare impact social, cea mai bună soluție pentru a proteja consumatorii ar că piață să fie cât mai aproape de echilibru, iar acest lucru se poate realiza cred cu 2 condiții simple, dar destul de greu de pus în practica:
1. Crearea unei piețe competitive (mulți asigurători, piață cât mai liberă), care să împingă primele către acele valori care să descurajeze selecția aversa.
2. Reducerea ratei daunei combinate prin masuri de management al riscului, nu numai din perspectiva asigurătorilor, dar și a asiguraților.
Cele doua condiții de mai sus vor face ca pe termen mediu și lung asigurații să fie mulțumiți că vor reuși să își îndeplinească obiectivul de a plăti prime mai mici, iar acționarii vor avea întotdeauna rata daunei combinată în jurul a 100% (+/-) – perioadele cu profit vor alterna însă niciodată foarte mult.
