Foarte mult se vorbește despre drepturile consumatorilor de asigurări, dar aproape nimeni nu vorbește despre obligațiile asiguraților, deși sunt cel puțin la fel de importante. Așa că m-am gândit “să aștern câțiva pixeli” legat de acest subiect.
1. Prima obligație a oricărui asigurat, oricât de banal și simplu ar părea, este să își plătească prima de asigurare la timp (atunci când este menționat în polița fie integral, fie rată) și integral. Pare probabil subînțeles că trebuie plătită prima, dar doar în acel moment din punct de vedere legal contractul de asigurare este cu adevărat încheiat, adică acceptată oferta asiguratorului. Am scris despre această obligație deoarece am observat că se întâmplă destul de des că asigurații să dea vină pe intermediarii în asigurări că nu au fost notificați de plata primei și se așteaptă, chit că nu au plătit-o, să primească despăgubiri în cazul unei daune. Ceea ce nu este cazul decât în situații excepționale, mai precis doar dacă asiguratorul, de exemplu, are un interes comercial legat de asigurat – astfel de despăgubiri se numesc “ex-grația”.
Intermediarul are obligația să notifice plata primei doar dacă are un “service level agreement” cu asiguratul sau există o acceptare implicită a serviciilor intermediarului, pe baza publicității acestuia pe site-ul intermediarului. Asigurătorul nu va avea nicio obligație să plătească o despăgubire dacă asiguratul nu își plătește prima dacă intermediarul nu a notificat-o. Va fi în cel mai bun caz o eroare profesională a intermediarului în asigurări, nicidecum o obligație a asiguratorului de plata a despăgubirii.
2. O a două obligație a asiguratului este să notifice o eventuală dauna în termenul prevăzut în polița de asigurare. Nu mai târziu. Sunt anumite motive pentru acest lucru: asigurătorul trebuie să își constituie rezervele de daune corect, o dauna neavizată urmată de o altă dauna poate să facă imposibilă cuantificarea corectă a primei daune sau analiză dacă prima dauna este acoperită de condițiile de asigurare. Un caz specific îl reprezintă polițele de asigurare de răspundere, datorită modalității în care se produc daunele. Astfel există polițe “claims made” (daunele acoperite sunt cele produse și raportate pe perioada poliței) sau polițe “occurrence made”(daunele acoperite sunt cele produse pe perioada poliței, dar pot fi raportate oricând, chiar și după ce polița s-a încheiat). Dacă daunele de răspundere nu sunt raportate la timp așa cum este menționat în polița, asigurătorul nu mai poate despăgubi conform condițiilor polițelor de asigurare.
3. A treia obligație importantă a asiguratului este să respecte garanțiile’ din polița. Garanțiile reprezintă minime condiții pe care asiguratul trebuie să le îndeplinească legat de obiectul asigurat. De exemplu, pentru polițele de locuință, asiguratul trebuie să respecte (cel puțin), dacă asigurătorul nu impune și alte garanții, legile aferente construcțiilor în România. Niciun asigurător nu va asigura o locuința ce a fost construită ilegal. Garanțiile impuse de asigurători sunt destul de diverse, funcție de asigurător, polița sau apetit la risc al asiguratorului, dar, de obicei, se împart în două tipuri:
a. Garanții inițiale – condiții pe care asiguratul trebuie să îndeplinească doar la începutul poliței. Exemplu, pentru o instalație nou pusă în funcție, testarea să fie făcută conform specificațiilor producătorului instalației. Că să folosesc o analogie, gândiți-va cum ar fi că atunci când va cumpărați un televizor foarte scump să veniți cu el de afară (unde sunt -20 C) și să îl puneți în funcțiune imediat, fără să așteptați să se acomodeze cu temperatura ambientului, să facă condens, scurt circuit și să se strice înainte de a va putea bucură de el, și să mai aveți pretenția că defecțiunea să fie acoperită de garanția producătorului televizorului?
b. Garanții permanente – condiții pe care asiguratul trebuie să le îndeplinească pe întreagă perioada a poliței. De exemplu, pentru riscul de furt trebuie să țină ușa încuiată tot timpul atunci când părăsește locuinței. Cum ar fi că asigurătorul să scrie în poliță ceva de genul: “puteți lasă ușa larg deschisă pe perioada părăsirii locuinței, vom acoperi orice furt din locuința”. Ar fi o invitație pentru hoți să își aleagă “meniul” de furat din locuință, iar pentru asigurători o gaură neagră.
Pe lângă obligațiile cele de mai sus, care există în orice polița de asigurare, pot există o mulțime de altele variind funcție de poliț[ sau asigurător. Din acest motiv este cel puțin important că educația consumatorilor de asigurători să pornească de la faptul că un contract de asigurare conține drepturi, dar și obligații pentru asigurat.
Dacă vom marșa pe faptul că asiguratul are doar drepturi, industria asigurărilor va avea foarte mari probleme!
