România nu are o strategie națională de transformare digitală pentru întreprinderi. Care este nivelul de competențe digitale și spre ce ne îndreptăm

În ultimii 20 de ani industria IT din România a explodat și a devenit dintr-un domeniu aproape inexistent și total neatractiv pentru tinerii de atunci un fel de « El Dorado » mai ales pentru părinții tinerilor de astăzi. Eu am nimerit printr-un noroc în IT doar pentru că mi-a plăcut matematica și n-am vrut să urmez o carieră juridică, deși am terminat și Dreptul. Când am dat eu la facultate, în 1997, da, în secolul trecut, jumătate din clasă dădea la ASE și cealaltă jumătate la Drept. Eu m-am dus la Drept însă din anul 2 de facultate mi-am dat seama că nu e ceea ce aș vrea să fac în viață, așa că m-am înscris și la Matematică-Informatică, deși o carieră de profesor nu îmi surâdea la momentul respectiv. Acum situația este pe dos, la modă sunt facultățile de Informatică, Cibernetică sau Politehnică, și aproape toți părinții își doresc pentru copiii lor o carieră în IT chiar dacă aceștia au înclinație sau nu spre acest domeniu.
Dacă în 2000 aveam puțin mai mult de 10.000 angajați în industrie, reprezentând 0.02% din masa totală de angajați, 5.200.000, în 2020 ajungem la un număr de zece ori mai mare, 115.000, reprezentând 2,21 % din masa totală a angajaților. Practic, numărul de angajați din industrie a crescut în 20 de ani de 10 ori.

În ceea ce privește cifra de afaceri, aceasta a crescut de 24 de ori, industria IT ajungând să contribuie la PIB-ul național cu 5,9%, mai mult decât media europeană.

Totuși, deși IT-ul a explodat în ultimii 20 de ani, România este în continuare la coada clasamentului european privind digitalizarea, ocupând locul 26 din 28 de țări, depășind doar Bulgaria și Grecia:

Din fericire ne salvează conectivitatea, internetul fiind de foarte bună calitate și accesibil aproape în orice colț al țării, scorul la acesta dimensiune fiind peste media europeană:

În ceea ce privește capitalul uman, doar 31% dintre conaționalii noștri au competențe digitale cel puțin elementare, ceea ce înseamnă că aproape 70% din populația țării este complet afonă în domeniu (și da, competențe digitale elementare nu înseamnă a avea cont de Facebook):

Deși internetul în România este foarte bun și acoperă aproape tot teritoriul iar din acest punct de vedere ne aflăm pe locul 11 în Europa, ce-i drept am căzut de pe 6 în 2018 pe 8 în 2019, din același raport aflăm că 18% din populația României nu a folosit niciodată internetul:

Interesant este că procentul de utilizatori de rețele sociale este cu mult peste media europeană în timp ce doar 11% dintre români folosesc servicii de internet banking față de 66% media europeană. La fel de interesant mi se pare faptul că numărul de cititori ai site-urilor de știri e în scădere accentuată, de la 69% la 55%, ceea ce mă duce cu gândul că din păcate populația României se informează mai mult de pe Facebook decât din alte surse credibile de media. Probabil așa se explică și asaltul teoriilor conspiraționiste și naționaliste din ultima perioadă.
Nu este paradoxal că o țară în care industria IT a crescut exponențial și care se autoproclamă un “Sillicon Valley” al Europei este la coada Uniunii în ceea ce privește digitalizarea?
Reticență în adopția digitalului găsim atât în mediul privat cât și în administrația publică.

Din nefericire pentru cei reticenți, este evident că viitorul va aparține digitalului și cel mai probabil industriile din toate domeniile vor trece printr-o transformare, iar cei care nu se vor adapta probabil vor dispărea sau vor lupta pentru supraviețuire pe o piață din ce în ce mai sofisticată. Avem deja exemple celebre, Kodak care și-a canibalizat afacerea pentru că a refuzat să treacă în digital, Blockbuster care a pierdut piața în favoarea Netflix iar exemplele pot continua.
De ce aceste firme au dispărut de pe piață ? Pentru că managementul nu a înțeles că lumea se schimbă și că modelul de business trebuie adaptat noilor realități. Managementul Blockbsuster a refuzat să intre în digital pentru că 16% din cifra de afaceri o făceau din taxele percepute pentru returnarea cu întârziere a filmelor.

În 2010 au închis pentru totdeauna porțile unei afaceri de miliarde și au ajuns de la 84300 angajați în 2004 la 3 în 2019.
Trăim într-o lume aflată în continuă mișcare iar piața serviciilor a fost prima afectată, probabil urmând ca toate afacerile din acest domeniu să se transforme sau să dispară în favoarea companiilor Tech care au înțeles că digitalul reprezintă viitorul. Primul a fost Uber care a revoluționat piața de taximetrie. Degeaba au protestat taximetriștii în Piața Victoriei, degeaba patronii firmelor de taximetrie au făcut lobby pe lângă decidenții din Parlament și Guvern, timpul nu se poate da înapoi iar pe lângă Uber au apărut și alții ca Bolt sau Yango. Altă industrie complet transformată este turismul unde am asistat la mii de falimente printre agențiile de turism în urma apariției platformei booking.com și a AIRNB-ului, iar probabil COVID va da lovitura de grație. Piața de retail și băncile fac față cu greu giganților din zona eCommerce și Fintech-urilor.

Probabil vor urma și alte domenii unde modelul de business existent va fi zguduit din temelii printre care la risc văd educația, sănătatea, avocatura și toate industriile conexe. După reformarea pieței serviciilor probabil se va trece și la digitalizarea manufacturilor, deja aud de ferme digitale, produse printate 3D, carne artificială (Singapore este primul stat care a autorizat folosirea acesteia), linii de producție complet automatizate etc.
În tot acest timp, când alții încearcă să se adapteze la realitățile pe care le trăim, România rămâne încremenită în trecut, cu un învățământ învechit care scoate pe bandă rulantă analfabeți funcționali (vezi rezultatele testelor PISA), cu manageri moșteniți de pe vremea comuniștilor fără viziune și pe care schimbările sociale și din mediul de business îi prind mereu nepregătiți, cu o administrație publică supradimensionată și nereformată.

România se situează pe locul 27 între țările UE în ceea ce privește integrarea tehnologiei digitale de către întreprinderi, cu mult sub media UE. În comparație cu ultimii doi ani, locul ocupat de România a rămas stabil în acest domeniu. Nu s-a constatat aproape nicio modificare la niciunul dintre indicatori.

România nu are o strategie națională de transformare digitală pentru întreprinderi.

În 2019, doar 7% dintre firmele românești adoptaseră cloud-ul, față de 18% media europeană iar cifra de afaceri din comerțul electronic reprezintă doar 5% din volumul total. Probabil în 2020, din cauza COVID cifra va fi mai mare, totuși acest volum ne spune că în continuare românii nu sunt obișnuiți cu online-ul și preferă magazinele clasice sau supermarketurile.

Deloc surprinzător, într-o țară unde declarațiile online se depun la etajul 2, în domeniul digitalizării serviciilor publice, ne aflăm pe ultimul loc din Uniunea Europeană:

În ceea ce privește serviciile publice digitale, în ultimii trei ani, România s-a clasat pe ultimul loc în rândul statelor membre ale UE.
Lipsa de interoperabilitate a sistemelor IT din administrația publică reprezintă o problemă veche, pe care niciun guvern nu a reușit încă să o rezolve.
Principalele bariere în calea realizării serviciilor publice digitale în România sunt: (i) lipsa de coordonare dintre instituțiile publice în ceea ce privește instituirea unor astfel de servicii; (ii) migrarea specialiștilor în TI din sectorul public înspre sectorul privat sau în alte țări; și (iii) lipsa generală de competențe digitale.
Aceasta este situația în care se afla România acum, în pragul noii revoluții tehnologice, sunt progrese mici față de anii trecuți, am reușit să trecem de pe ultimul loc în 2018 pe antepenultimul în 2020, depășind Bulgaria și Grecia însă fără o strategie națională în educație și în zona de digitalizare nu vom reuși să ne adaptăm “noului normal”. Voi încerca să explic de ce am ajuns aici și ce ar trebui să facem pentru ca epoca digitală să nu ne mai prindă, ca de obicei, total nepregătiți într-un articol viitor. Voi reveni.

Ana-Maria Masoud
Ana-Maria Masoud
Ana-Maria Masoud este absolventă a Facultății de Drept, Universitatea din București, promoția 2001 și a Facultății de Matematică, Universitatea din București, promoția 2004. Din 2002 a ocupat diverse funcții în industria IT-Software, pornind de la programator, Project manager pana la Delivery Manager si Digital Engineering Sales Director. În cei peste 18 ani de carieră, Ana-Maria a lucrat in special pentru clienți din zona financiar-bancară din Franța si Marea Britanie. În 2019, Ana-Maria a început un program de MBA in cadrul Academiei de Studii Economice, Bucharest Business School În colaborare cu Conservatoire national des arts et métiers, Paris (Le CNAM).

Recente

Educatie Financiara

Asigurari

ÎȚI RECOMANDĂM

Comentarii

Project-E aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679. Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica Cookie.

Salvat!
Setări Cookie

Project-E aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679. Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica Cookie.

Cookie-urile necesare sunt absolut esențiale pentru ca site-ul să funcționeze corect. Această categorie include numai cookie-uri care asigură funcționalități de bază și caracteristici de securitate ale site-ului. Aceste cookie-uri nu stochează nicio informație personală.

  • cookielawinfo-checkbox-{nume-sectiune}
  • wordpress_gdpr_cookies_allowed
  • wordpress_gdpr_cookies_declined
  • wordpress_gdpr_allowed_services PHPSESSID

Refuz toate
Accept toate