Pe 27 noiembrie, vineri, s-a încheiat a doua emisiune de titluri de stat FIDELIS derulată în 2020 prin Bursa de Valori București. Suma totală a atins un nou record: aproape 2,7 miliarde lei, cu 32% mai mult decât în cazul emisiunii din august. Creșterea vine în special din interesul pentru titlurile în euro care consemnează o valoare mai mare cu 72% față emisiunea din august, chiar dacă acum rata dobânzii a fost mai mică (1,85% față de 2%). O privire rapidă asupra numărului de ordine înregistrate, peste 13.000 acum față de aproape 9.800 în august, ar putea sugera că au subscris mai multe persoane decât în august. De aceea va fi interesant de urmărit comunicatele Ministerului de Finanțe inclusiv cu privire la numărul de persoane care au subscris.
Dar ce le face atât de atractive? Care sunt avantajele acestei emisiuni?
Emisiunile au scadența la 1 și 3 ani în lei și la 5 ani în euro, iar dobânzile sunt considerabil mai bune decât cele bancare: 3,5% pentru emisiunea în lei pe 1 an, 4% pentru emisiunea în lei pe 3 ani și 1,85% pentru emisiunea în euro pe 5 ani.
Emisiunea curentă are avantaje clare, în primul rând pentru că dobânzile sunt mai bune nu numai decât cele oferite populației de bănci, dar sunt mai mari și decât cele la care se tranzacționează titluri similare pe piața interbancară administrată de BNR.
Sintetizez mai jos principalele avantaje:
- Dobânzi (randamente) mai bune decât la depozitele bancare
- Dobânzile nu sunt impozitate (nici veniturile din tranzacționare, pentru persoane fizice)
- Valoare nominală mică – se pot vinde valori mici, ulterior listării
- Au piață secundară, prin listarea la Bursa de Valori. Emisiunea din august, de exemplu, a avut lichiditate foarte bună
- Dacă sunt vândute înainte de scadență, se încasează și dobânda acumulată
- Fără comisioane de subscriere
- Comisioane mici de tranzacționare după listare (maxim 0,05%, de exemplu la băncile din Sindicatul de intermediere)
- Risc aproape inexistent (rambursarea fiind asumată de Guvernul României)
Există și dezavantaje? Le-am putea spune de fapt eforturi (mai ales pentru cine este la început în operațiunile bursiere): deschizi un cont de tranzacționare, completezi formular de subscriere, transferi banii în contul de subscriere, înveți să tranzacționezi. În ceea ce privește comisioanele, ar trebui atenție la eventuale comisioane de încasare o dobânzii anuale.
Cum s-a făcut subscrierea?
Subscrierea, care înseamnă mai concret angajamentul de a cumpăra titluri de stat pentru a beneficia de dobândă, s-a putut realiza membrii Sindicatului de intermediere (BT Capital Partners, BRD și BCR) și prin anumite societăți de brokeraj (SSIF) care au participat la acest proces (lista brokerilor este disponibilă pe site-ul BVB).
În cazul subscrierii prin (deschiderea de) conturi de tranzacționare la brokeri, unii brokeri au oferit posibilitatea de a subscrie online, ceea ce este foarte facil.
Este bine de știut că s-a stabilit o sumă minimă de subscriere (5000 de lei, respectiv 1000 de euro) dar nu și o sumă maximă de subscriere.
Faptul că nu s-a impus un plafon maxim de subscriere, a dat naștere unor discuții, cum că emisiunea FIDELIS ar fi “bani gratis pentru bogați”, întrucât unele persoane le-ar cumpăra la subscriere doar pentru a le vinde la listare. Nu sunt “bani gratis pentru bogați”. Bogăția e un termen relativ. Putem spune că discutăm de fapt de profituri pe termen scurt pentru cei care își asumă anumite riscuri pentru operațiuni pe câteva zile (10, 30, 60 de zile sau mai mult) și care cunosc modul de funcționare al acestor mecanisme.
Pe ce se bazează cei care au cumpărat titlurile la subscriere ca să le vândă la listare?
Răspunsul într-un fel este simplu: pe faptul că pe o altă piață, statul vinde astfel de titluri cu 103,5 lei, iar pentru populație (pe piața BVB) statul este foarte generos și vinde titlurile cu 100 de lei.
Care este cealaltă piață, pe care statul vinde titlurile cu 103,5 lei? Piața interbancară administrată de Banca Națională a României. Pe acea piață, pe 9 noiembrie, Ministerul de Finanțe a emis titluri noi cu scadența la 3 ani, la un randament de 2,7%, considerabil mai mic decât 4%, corespunzător emisiunii pentru populație, derulată prin BVB.
Nu intru aici în toate detaliile calculelor financiare, dar e bine de reținut că prețul unui titlu de stat este invers proporțional cu randamentul (la maturitate). Dacă randamentul la maturitate este mai mic, prețul de piață al titlului este mai mare. Iar în prezent, titlurile de stat pe 3 ani se tranzacționează pe piața secundară administrată de BNR (tranzacții ulterioare emisiunii titlurilor noi) la randamente între 2,6% și 2,8%, ceea ce înseamnă prețuri între 103,4 lei și 104 lei.
Dacă așa stau lucrurile și un investitor știe să descifreze aceste prețuri, mizând pe faptul că această situație se va menține, atunci decizia de cumpăra titluri la subscriere pentru a le vinde la listare (după 10 zile de deținere), pare logică.
Între prețul de 100 de lei de la subscriere pe BVB și cele din prezent de pe piața BNR, de 103-104 lei este o diferență destul de mare. Pare ciudat însă: pe piața en-detail (populație) prețurile sunt mai mici decât ”la en-gros” (bănci, fonduri de investiții, fonduri de pensii)!
De ce nu ar cumpăra unii jucători titlurile de la BVB la listare, cu 102 lei de exemplu, în loc de 103-104 cât costă pe piața interbancară? La 102 lei ies în avantaj. La 102 lei iese în avantaj și cel care le-a cumpărat la subscriere cu 100 de lei. Toată lumea e fericită.
Dar acest mecanism pe termen scurt presupune atât descifrarea calculelor cât și riscuri. Ca să câștigi trebuie să fii dispus să îți asumi aceste riscuri. Rămâne să așteptăm listarea, pentru a observa la ce preț va evalua piața titlurile.
Oricum, titlurile de stat sunt o bună opțiune pentru publicul larg, chiar și dacă sunt păstrate până la scadență. De aceea merită efortul de a încerca ceva nou. Mai ales că Guvernul a anunțat că dorește să continue aceste emisiuni și în 2021.
