Un renumit expert în asigurări din SUA spunea la un moment dat, glumind, că “dacă pui 100 de oameni inteligenți să lucreze la un text probabil că va ieși o capodoperă, iar dacă pui 100 de maimuțe probabil că va ieși o polița de asigurare” Probabil că se referea la stereotipiile de gândire ale oamenilor care lucrează în asigurări, care nu prea se gândesc întotdeauna la toate aspectele juridice sau comerciale (adică texte pe înțelesul asiguraților) și când scriu textul poliței iese ceva total în dezavantajul lor.Un renumit expert în asigurări din SUA spunea la un moment dat, glumind, că “dacă pui 100 de oameni inteligenți să lucreze la un text probabil că va ieși o capodoperă, iar dacă pui 100 de maimuțe probabil că va ieși o polița de asigurare”
Așa că m-am gândit să iau și eu o polița oarecare de bunuri de pe la noi să vedem câtă dreptate este în ceea ce spunea expertul american.
Așadar. Polița în cauza începe ok după care la secțiunea “interesul asigurat” (atenție nu asigurabil – ceea ce ar fi fost mult mai corect, dar hai treacă meargă) spune cam așa: “asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la proprietatea asigurat”. Cu alte cuvinte “un interes”, dar uită să menționeze și “asigurat” (sau asigurabil). Păi oricine are un interes legat de o proprietate, poate cineva dorește la un moment dat să o cumpere sau poate îl cunoaște pe proprietar. Cu alte cuvinte, oricine poate avea calitatea de asigurat, atâta timp cât are “un interes” legat de proprietate. După cum vedeți, doar lipsa unui cuvânt poate probleme de interpretare.
Să mergem mai departe la riscurile asigurate. În general, marea majoritate a celor ce predau asigurări spun că asigurații trebuie să se uite la riscurile asigurate și la excluderi. Nimic mai fals! Riscurile asigurate trebuie citite întotdeauna împreună cu definiția acestora. Dacă nu se consideră definiția lor tehnică sau din DEX. Să vedem în continuare de ce.
- Primul risc ce mi-a atras atenția este “căderea de corpuri de tipul aeronavelor sau părți ale acestora”. Atenție! “De tipul”. Ce înseamnă “de tipul”? Este prăbușirea unui elicopter sau a unei drone acoperită? Nicăieri nu este definită, deși pentru alte riscuri în aceeași polița există ceva care pune “punctul pe i”. Spre exemplu: risc acoperit: coliziune cu autovehicule (inclusiv vehicule)/ definiția (din polița): coliziune cu autovehicule = coliziune cu autovehicule/vehicule. Destul de clar, nu? Cred și un pic (doar un pic) amuzant.
- Al doilea risc ce mi-a atras atenția este “furtună”, definită că fiind “perturbație atmosferică însoțită de obicei de descărcări electrice la care viteză vântului care de regulă nu depășește 70 km/h”. Va spun că atunci când vezi o astfel de formulare te gândești “oare ce o fi avut cel ce a scris așa ceva în minte?”. “De regulă, nu depășește”. Se înțelege însă că în anumite cazuri poate să mai depășească. Deci ce acoperă daunele cauzate de vânt sub sau peste 70 km/h? La formularea această se acoperă TOT. “De regulă” lasă loc la interpretări. Corect pentru asigurător (dar și pentru asigurat) ar fi fost să fie o condiție pentru acoperire doar pentru daunele pentru o viteză a vântului de peste o anumită valoare. Nu dacă adie vântul și îți cade coșul de pe casă. Gata! Dauna acoperită.
- Să mergem mai departe la “inundație”, definită ca “acoperirea unei porțiuni de uscat cu apă că urmare a revărsării peste cursurilor sau bazinelor de apă”. Foarte utilă această acoperire, mai ales pentru apartamentele de bloc!
- Riscul meu favorit acoperit de polița este “prăbușire de teren”. Sincer, dacă nu citești definiția e greu să îți imaginezi cum s-ar putea prăbuși un teren. Dar să citim definiția. “Prăbușire de teren = surpare bruscă sau neașteptată”. Aha, despre “surpare” era vorba. Păi nu era mai simplu să spună la riscuri asigurate “surpare” în loc de “prăbușire” a terenului? Total nefericită exprimarea.
- Următorul risc arată cât de mare este inovația în materie de limba română. Vorbim despre “scurgerea accidentală a apei din conducte, care este oferită la prim risc și în baza unei supraprime, se poate extinde pentru întreagă valoare a bunurilor asigurate”. Las deoparte faptul că în definiția “primului risc” sunt trecuți termeni pe care niciun asigurat nu îi înțelege (ex. principiul proporționalității, subasigurare), dar ce înseamnă “supraprima”? Nu este nici definită și nici nu este în DEX. Bănuiesc că autorul poliței nu a vrut să folosească un jargon cum este “supraprima”, ci a dorit să spună “o prima suplimentară” sau “o prima adițională”.
Aș putea continuă cu lista de mai sus, dar mă opresc aici pentru a nu plictisi. În asigurări principalul lucru care contează în relația dintre asigurat și asigurător este contractul de asigurare, iar “diavolul este în detalii”. Polița din care v-am citat are vreo 35 de pagini. Nu vorbesc despre faptul că aproape niciun asigurat probabil nu o citește, dar dacă nici măcar nu este clară și explicată cum trebuie, cum să nu apară probleme la daune sau asiguratul să știe ce cumpără? E nevoie de multă, mult mai multă atenție. Iar polițele trebuie verificate și răsverificate înainte de a fi folosite / lansate pe piață. Altfel să nu ne mirăm că piață nu evoluează așa cum ne așteptăm.
