Citesc că NASA a descoperit un asteroid din metal (nichel și fier) care ar “valora” cât 10.000 de economii globale actuale. O prostie. La fel de mare ca și “valoarea” gazelor de la Marea Neagră care, în câțiva ani (2025), când va apărea în sudul Franței prima centrală cu fuziune nucleară pe bază de hidrogen, vor avea valoare economică spre zero. Care acum au valoare economică zero, nefiind exploatate și introduse în circuitul economic. Sau ca aurul din Apuseni. La fel, valoare zero în acest moment.
Valoarea economică a acelui asteroid nu se calculează așa simplu. Mecanic. Luând prețul actual al minereului de fier și nichelului și înmulțindu-l cu greutatea acelui asteroid. O prostie care economic nu are niciun sens. Prețul este o categorie economică, nu una inginerească și depinde de multe lucruri. De raritate și intensitatea nevoilor, în primul rând. Și de costurile de exploatare. Și de alternativele de consum. Multe lucruri. Subiectivismul în determinarea valorii economice e enorm. Calcule din acestea inginerești sau contabile sunt complet eronate și în afara științei economice.
Acel metal azi nu valorează nimic economic. Valoarea depinde enorm de exploatarea și transportul acelui bun economic la locul de consum, pe Pământ. Multă vreme s-ar putea ca acest lucru să genereze un profit mult mai mic decât continuarea exploatării fierului de pe Terra. Sau reciclarea fierului. Sau folosirea plasticului. Căci valoarea economică se bazează pe calcul economic, în acest calcul profitul contează. În plus, fiind vorba de o cantitate imensă de metal, chiar și dacă admitem că va fi inițial profitabilă exploatarea lui, prețurile la fier și nichel se vor prăbuși rapid pe Terra. Va tinde către zero la asemenea cantități.
De aceea e important să înțelegem cum un bun devine economic (doar raritatea îi dă valoarea) și cum capătă valoare economică. Și de ce, apoi, valoarea asta crește sau scade în viitor. Ingineria are puține de spus în așa ceva. Prețul nu e ca temperatura sau umiditatea.
Cel mai important este să înțelegem că un bun care nu e rar (aerul) sau nu este introdus în circuitul economic nu are nicio valoare. Și că valoarea economică include mereu costul introducerii bunului potențial în circuitul economic, dar reflectat întotdeauna într-un calcul de profit (calcul economic), prin raportarea la cât venit poate genera vânzarea lui pe piață. Venitul acesta depinde de condițiile pieței care sunt foarte dinamice. Mai dinamice decât o bună parte din costuri.
Am lăsat deoparte din calcul faptul că un astfel de demers are nevoie de un capital imens, vreo câteva economii globale. În prezent. Rambursabil într-un viitor foarte îndepărtat. Cu riscuri enorme în spate. Asta costă foarte mult. E tot un cost care influențează valoarea aia economică.
Abia nu aștept să aflu, ca economist, despre “valoarea” unei găuri negre sau “valoarea” gazelor din inelele lui Saturn. Voi nu?
