La aproape 10 ani de când s-a pus pentru prima dată pe agenda Bursei de Valori București promovarea pieței la o clasă superioară, luni, 22 septembrie, acest deziderat a fost parțial îndeplinit. Seamănă destul de mult această reușită cu cea a inaugurării metroului din Drumul Taberei cu o întârziere de 9 ani. Bursele din regiune – nu foarte departe de noi ca dimensiune – sunt acolo încă din 2007. Numeroase guverne se laudă că au pus umărul la acest succes, dar care o fi acesta?!
Realist vorbind, principalul succes este că o știre bună despre România a făcut înconjurul lumii acum un an când s-a decis această promovare. Însă, până la a vedea rezultate palpabile și de substanță ar trebui să ne facem temele. Ar fi necesară debirocratizarea pieței, să fie uşor să deschizi un cont de tranzacționare (ca pe Revolut), să fie simplu să te înregistrezi fiscal și să tranzacționezi online.
Mai spun că este un deziderat parțial îndeplinit, pentru că doar una din cele trei instituții care evaluează și clasifică piețele – FTSE Russell – a dus la îndeplinire promovarea pieței românești. Instituțiile care evaluează și clasifică piețele sunt MSCI, FTSE Russell şi S&P Dow Jones. În piețele de frontieră și emergente majoritatea o dețin primii doi, iar diferența de bani alocați între cele două este de numere de peste 8 zerouri. Asta înseamnă că cei mai mulți bani ai fondurilor de investiții din lume sunt administrați, urmărind la virgulă, indicii MSCI şi FTSE, indici care sunt trecuți în documentele lor drept benchmark – de referință. Acest benchmark este piatra de temelie pentru administratorii de fonduri, practic nu se pot abate de la el, dacă adoptă o administrare pasivă a banilor. Astfel, cum Banca Transilvania, Nuclearelectrica și Teraplast sunt în acest indice FTSE, fondurile vor cumpăra acțiuni în aceste 3 companii.
Știrea anului a fost peste tot în 22 septembrie. Până și PROTV a acoperit subiectul sau chiar Național FM, unde am fost invitată să explic fenomenul. E clar că e de bine, nimeni nu contestă asta, însă cred că s-a vorbit prea puțin până atunci şi după ziua respectivă. Rămân fără răspuns clar unele întrebări: Cum ne va influența pe noi, investitorii de rând, acest lucru? Va deveni piața mai atractivă? Va fi acum mai ieftin şi mai simplu să te finanțezi prin bursă?
Dar de ce ne-ar păsa în general de vreun subiect legat de investiții?
Pentru că o economie bazată pe consum este una în care banii se termină repede și rămânem cu pușculița goală; în timp ce, dacă investim, creăm un izvor de valoare adăugată pe termen lung.
Pentru că am ajuns în situația în care nu mai avem companii medii, ci doar puține foarte mari şi multe foarte mici; pe termen lung, lipsa producției autohtone ne va forța să importăm din ce în ce mai mult.
Pentru că nu prea contăm în lumea afacerilor internaționale, cu prea puține companii românești care au ieșit în afara granițelor; obosiți de birocrație și șicane mulți antreprenori au preferat să vândă la prima ocazie.
Pentru că ne-au plecat din tara milioane de oameni din lipsă de oportunități; dacă îi vrem înapoi trebuie să facem ceva radical diferit. Pentru că ne pleacă toți tinerii la studii „de afaceri” în străinătate și prea putini revin ca să devină antreprenori în țara noastră.
Visez la o zi în care bursa să fie pentru oameni, așa cum era sloganul ei în urmă cu câțiva ani. O zi în care copiii să învețe ce să facă cu banii din prima clasă, una în care toți românii să aibă bani puși deoparte pentru pensie, una în care bursa chiar să finanțeze companiile românești. Putem face asta cu un plan bun de tara, o echipă de proiect profesionistă, un marketing pe măsură și o implementare impecabilă.
