Este cunoscută decizia recentă a CCR cu privire la dublarea alocațiilor copiilor. Dar de ce nu ar dori cineva pentru copiii săi și de ce nu aș vrea totuși, ca părinte, dublarea alocației? La prima vedere ar părea ca ies în câștig, cu un beneficiu direct, să spunem de 300 de lei pe lună.
Va supun atenției 10 motive pentru care nu doresc ca alocațiile să fie majorate:
1. Atunci când înțelegi mecanismele de bază ale economiei și ale banilor, nu este nevoie să te convingă nimeni că o măsură e bună sau rea. Mai mult, nici nu te poate manipula.
2. Îmi este clar (și nu e nicidecum greu să vedem asta) că această măsură, coroborată cu altele ne poate duce pe toți la dezastru, cu efecte pe termen lung.
3. De aceea o consider o decizie greșită. Mai ales că este luată de un grup de politicieni care în ultimii ani au dus țara pe marginea prăpastiei, poate așa cum nu a fost niciodată, nici măcar în vremurile complicate ale tranziției. Dar pozează în mari patrioți!
4. M-am educat să am resurse pentru un stil de viață decent, fără să cer cuiva, cu atât mai puțin statului. Și fără să fiu dependent de promisiunea cuiva ca “ne va da” sau “ne va mări”.
5. De aceea nu îmi pot dori un avantaj aparent pentru mine, care are însă potențialul de a crea probleme pentru toți, inclusiv pentru propria persoană și mai ales pentru copii.
6. Oare ce facem cu alocația, dacă se dublează? Bine ar fi să se reflecte în dezvoltarea și “averea” copiilor. Ca să dau un exemplu, alocația am folosit-o 100% pentru copii, dar fără să o cheltui. Pornind de la 42 de lei pe lună, sumă ce s-a menținut o perioadă destul de lungă, toată alocația încasată a fost economisită și investită în instrumente ușor de gestionat: depozite, obligațiuni și acțiuni. 23 de ani, în total! Deja s-a dublat, sau chiar mai mult.
7. Capitalul de la punctul 6 produce venituri mai mari decât alocația primită in prezent. Adică mai mult decât dublu. Am dublat alocația (și din această perspectivă) fără să aștept de la stat să o dubleze. De aici, banii se pot reinvesti sau se pot utiliza pentru educație.
8. Dar capitalul acumulat se va eroda, dacă alocația de la stat se dublează “din pix”, neinteligent și riscant, pe deficit bugetar uriaș deja. Se mai adaugă ceva la “golul” și așa mare. Nu e simplu și clar?
9. Cu sau fără capital acumulat în contul copiilor, viitorul lor este amanetat și pus in pericol. Dezvoltarea și progresul sunt puse în pericol, întrucât datoriile pentru consum ne țin pe loc.
10. Știu cât de mult contează educația. Și înțelepciunea financiară. Iar asta înseamnă să știi să îți obții resursele și să le gestionezi inteligent, chiar fără să ceri angajatorului (privat sau de stat) “să ne mărească” salariul. Și să îi învățăm asta și pe copii. Oare ar fi mai bine să îi învățăm să ceară sau să aștepte ceva de la stat? Eventual, din 4 în 4 ani?
Cam la fel stau lucrurile și cu pensiile, acolo fiind o situație bugetară chiar mai gravă. Și suntem cu gândul în același timp la dificultățile celor în etate, care sunt inclusiv apropiați de-ai noștri. De ce ar spune un pensionar că nu ar dori să se mărească pensiile cu 40%, în situația actuală? Unele din motive sunt mai sus, cu limitele specifice, având în vedere diferențele de abordare pentru cei având vârste de până la 18 ani, față de cei cu vârsta de peste 65 de ani.
Un copil, un adolescent, un tânăr sau un adult educat și “inteligent cu banii””, nu va cere mărire de pensie atunci când va deveni pensionar. Va ști în primul rând că nu e e bine “să se mărească” pe datorie. Fără să fie nevoie să îl convingă cineva și fără să îl poată amăgi sau manipula cineva. Ba, mai mult, va fi împotrivă. Iar cel mai probabil, la acel moment va avea resursele pentru trai, poate chiar fără a avea nevoie de pensia de la stat.
Da, cei cu vârsta de peste 45 de ani ar trebui să se gândească serios la asta și să uite că vor primi pensie de la buget! Iar cei care încă sunt (foarte) departe de pensionare, să se folosească de puterea de multiplicare a banilor pe o durata mai mare de acumulare, care face minuni.
Educația este calea. Și implicarea. Așa e dintotdeauna. Iar fiecare se poate implica exercitându-și dreptul la vot, în primul rând. Și contribuind la dezvoltarea comunității.
E momentul sa ne gândim serios ce vrem: pe cei care ne promit că “ne dau” și “ne măresc” (tot din banii mulți luați de la noi, că doar nu vin cu ei de-acasă, ba din contră) sau ne dorim educație, libertate de gândire, civilizație, demnitate, dezvoltare, investiții, orașe moderne.
În final, o scurtă precizare în legătură cu campania electorală, ce s-a încheiat recent. Aceasta a fost inacceptabilă, prin urâțenia ei, comportamente, metode și manipulări. Oare așa vrem să fim conduși? Iar copiii și pensionarii au fost aruncați și ei în aceste amăgiri. Foarte des am văzut, de exemplu, afirmații legate de “tăierea” pensiilor, invocându-se scăderea procentului de creștere. Realitatea este că pensiile cresc cu 14%, iar până la a spune că pensiile sunt “tăiate” este o distanță foarte mare.
