În cei aproape 15 ani de experiență în piața de capital, am văzut cu ochii mei mărirea și decăderea apetitului românilor față de bursă și investiții. Dacă în 2007 aveam și 120 de mii de conturi cu tranzacții într-o lună, am ajuns în 2020 la un maxim de 10 mii. Este foarte clar că noi, românii, nu am înțeles esența bursei. Ce-i drept, am avut și câțiva indivizi au dat niște țepe memorabile. Au distrus astfel încrederea în piață, mai ales pentru micii investitori.
De multe ori când pronunțăm acest cuvânt – investitor – ne imaginăm un domn impecabil, cu servietă de piele, eventual plină de bani. Ei bine, aceste figuri există nu doar în filme, ci și în realitate, în marile centre financiare ale lumii, și administrează uneori chiar și miliarde de euro strânși de la alți oameni, prin fonduri de pensii sau fonduri mutuale, numite și fonduri de investiții.
Investitorii străini, în special cei americani, au fost primii care au prins apetit pentru companiile românești listate la bursă. Am avut șansa să îi vizitez chiar la sediile lor din capitala SUA. Bani mulți au şi canadienii, cu fonduri gigante de pensii, care investesc doar în proiecte de peste 500 milioane de euro. Bani sunt și în Europa. Până și în regiune, erau fonduri poloneze care investeau în companii românești pentru dividende, la un moment dat cele mai mari din lume pentru că statul ceruse dividende suplimentare companiilor de stat.
Indiferent de câți bani are, 1.000 lei în cazul unui investitor individual sau 10 milioane de euro în cazul unui investitor instituțional, omului trebuie să îi vinzi o poveste. Dacă până în 2007-2008 povestea se vindea singură prin creșteri de preț sau randamente chiar de 100% pe an, după 2012 – când am început să ne revenim după criza financiară – povestea a fost mai dificil de găsit. De prin 2013 am început să povestim mai intens despre noi listări.
Adevărul este că am avut noi companii listate care au atras atenția investitorilor, la început de stat, după care private. Listarea însemna că de la câțiva acționari, compania putea să ajungă și la mii, prin vânzarea de noi acțiuni sau majorare de capital. Începând cu 2017 discuțiile au deviat mult spre riscul politic. S-au șters cu buretele creșteri de ani de zile la momentul în care guvernul a anunțat peste noapte modificarea codului fiscal și introducerea unei taxe pe activele bancare.
Dintotdeauna am încercat să prezint partea plină a paharului, povestind despre oportunitățile pe care țara noastră le are, cât de bogată este și ce oameni deștepți are. Dar când ești pus în fața acestor oameni – care ți-au acordat încrederea – să dai explicații pentru decizii iraționale despre care tu nu ai avut nimic de spus, simți că trebuie să faci ceva mai mult decât să spui povestea. Iar despre potențial nu poți vorbi la nesfârșit, pentru că te decredibilizezi. Nu mai merge așa.
Iată de ce avem nevoie de o altă Românie, mai bună și mai dreaptă. Această Românie este, în mod sigur, posibilă. Însă doar printr-o schimbare transformațională poate deveni realitate.
