Au trecut două săptămâni de la ultimul meu articol despre educație sexuală (o să dezvolt o pasiune pentru acest cuvânt, îmi plac tabuurile), suficient timp pentru a aduna tot felul de reacții și întâmplări.
Ca dovadă a gândirii bolnave a societății, Facebook-ul este împânzit de tineri cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani care îi iau apărarea vlogger-ului care considera că e ok să violezi adolescente care poartă pantaloni scurți. Acei tineri considerau că ce a spus vlogger-ul era doar o banală glumă și că fetele „mai bine nu s-ar mai îmbrăca ca ultimele panarame” (cacofonia aparține autorului). Nu mă scuz pentru limbaj, în lumea asta trăim, e bine să fim conștienți de ea.
Tot pe Facebook, câteva mămici au sărit ca arse, că dacă nu avem copii, nu ne putem da cu părerea despre educație sau că nu e bine să spunem copiilor la 5 ani ce este violul sau unde nu este ok să fie atinși. Cei mai predispuși copii la abuzuri sexuale au între 3 și 6, 7 ani. Drept dovadă, avem o fată care la 9 ani a fugit de acasă. Nu, nu cu Făt-Frumos. A fugit de acasă după ce propria ei mamă a aruncat cu o farfurie după ea, atunci când i-a spus că amantul ei a încercat să abuzeze de ea.
Eu aveam vreo 5 ani când mi-a explicat mama ce este violul. Sigur, mi-a explicat pe înțelesul meu, astfel încât să-mi pot da seama la acea vârstă ce înseamnă. Mi-a explicat pentru că am întrebat; copiii sunt curioși, întreabă. Așa cum m-au întrebat pe mine, la grădiniță (Da, am fost și educatoare. Pam-pam) de unde vin copiii. Le-am spus că apar atunci când mami și tati se iubesc foarte mult, dar că mai multe le vor explica părinții lor pe măsură ce cresc. Menționez că aveau 3 ani atunci când m-au întrebat.
Între timp, în comentariile articolului, un „domn” a considerat că scriitorii acestei platforme scriu de la terasele de pe Lipscani, bând „cocteiluri sclifosite” și s-a apucat de lecții de credință și religie folosind cuvinte nepoliticoase și spunând că m-ar face „albie de porci”. Când o doamnă i-a explicat frumos cum stă treaba cu credința a primit din partea „domnului” niște apelative absolut „superbe”. Citiți asta în ton de sarcasm. Un altul crede că sexul nu e tabu, pentru că avem femei care fac videochat. Sigur, suntem în țara în care noi nu vorbim despre sex, noi îl facem. Tocmai pentru că sexul e tabu, multe fete nu știu care este drumul cel mai potrivit pentru ele. Din nou, educația sexuală trebuie să spună că sexul nu este un loc de muncă, dacă părinții nu au fost în stare să ofere astfel de explicații.
Între timp, vlogger-ul a fost arestat, nu doar pentru filmulețul devenit viral, ci și pentru alte minuni pe care omul le-a spus și care au fost descoperite ulterior. Dar cum veștile “bune” nu vin singure, ne-am lovit de tragedia unei fete de 17 ani violate și arse, chiar după ce a depus plângere pentru viol împotriva unui criminal recidivist.
Educația este cheia unei dezvoltări sănătoase individuale și de grup. O societate este sănătoasă moral și psihic atunci când este educată corespunzător. Pe lângă educația sexuală, absolut necesară, este imperativ să insistăm și pe educația civică.
Suntem într-un cerc vicios pentru că trăim într-o societate cu un sistem de guvernare care încă nu s-a descotorosit de metehnele vechi ale comunismului. De exemplu, nu investim în educație. Un popor educat s-ar prinde mult mai repede atunci când ceva nu funcționează în societate și ar dărâma mult mai repede un sistem plin de conducători suficient de slabi încât să creadă că puterea înseamnă „a avea” și nu „a fi”.
În ultimii 30 de ani investițiile în educație au fost minime, abia dinspre inițiative private sau profesori cu mintea mai deschisă mai avem parte de inovare. Dar dinspre Guvern, nimic. Nu s-au gândit nici măcar să adapteze sistemul de învățământ în funcție de noile generații, ce să mai vorbim de educație sexuală sau civică.
Cum să avem noi pretenții la inovare din partea conducătorilor, când fix ei se tem atât de tare de educația sexuală, încât vin rapid din urmă cu amendamente și inițiative legislative care interzic simplele discuții despre sex sau identitate de gen.
Un domn parlamentar s-a gândit să „protejeze”, probabil, copiii de posibile „influențe trans” și s-a gândit să interzică eventuale discuții despre teorii privind apartenența la un gen sau altul. Altfel nu înțeleg cum s-a gândit el la cuvântul „prozelitism”. După care Consilul Legislativ a zis că nu e chiar clară treaba și au apărut, evident, amendamentele. Oricum ar fi, tot nu e bine, pentru că rezultatul acestei inepții este limitarea libertății de exprimare. Avem deja două universități care au explicat mai mult decât limpede și clar cum stă treaba cu această inițiativă legislativă.
Dar ca urmare a acestui episod, ajungem tot la educație sexuală. Tocmai, ca să nu se mai teamă domnii și doamnele parlamentari avem nevoie de o educație sănătoasă, în mod special în privința sexualității. Tot ce e bun sau rău în lumea asta, creăm noi. Nu Dumnezeu sau mai știu eu ce drăcușor. Iar singurii care pot îndrepta asta, suntem tot noi. În educația sexuală trebuie să li se spună tinerilor adolescenți și adolescente că e ok dacă se simt mai „feminini”, respectiv „masculine”, dar asta nu înseamnă că trebuie să uite de ei atât de tare încât să schimbe ceea ce ei sunt. Înainte de orice, un copil, un tânăr adolescent trebuie să învețe să se cunoască, să se accepte și să se iubească. Subiectul trans este unul foarte delicat. Dar acei oameni renunță la ei pentru că undeva, în adâncul lor cred că vor fi acceptați sau iubiți doar dacă schimbă ceea ce ei sunt în esența lor. Nu știu dacă pot spune că o persoană trans e ceva greșit sau nu, pentru că înainte de orice e OM. Dar pot spune cu desăvârșire că e greșit să judecăm și să stigmatizăm pe cineva doar pentru că nu se încadrează în normele unei societăți care crede că femeia merită bătută pentru că vorbește sau violată pentru că are fusta scurtă.
E în natura omului să se teamă de ceea ce nu cunoaște sau nu înțelege, dar cred că până acum ar fi trebuit să ajungem într-un punct al evoluției în care să depășim această teamă și să ne apucăm să reparăm ce e greșit. Și nu, nu prin opresiuni sau alte prejudecăți. Mintea e ca o parașută, funcționează doar dacă e deschisă. Așa că dacă vrem să nu ne mai temem, ar fi bine să ne deschidem mintea și să facem educația corespunzător, mai ales cea sexuală.
Ah, să nu uit de BOR. BOR n-are nici o treabă cu realitatea. Cel puțin nu omul ăla care le scrie comunicatele. În timp ce apar tot felul de poziții aberante din partea Bisericii Ortodoxe Române, avem prin țară preoți care au pe lângă ei zeci de copii pe care îi îngrijesc și îi educă și își îndeplinesc cu adevărat menirea. Avem chiar și doi mari preoți care, surpriză, susțin educația sexuală în școli. Desigur. ei spun că trebuie făcută corespunzător vârstei copiilor. Ceea ce mi se pare perfect normal. Nu vă spun ce preoți, cercetați, nu credeți.
Într-un final, orice subiect am dezbate, de cele mai multe ajungem la aceeași concluzie: educația. De acolo pornim întotdeauna. Așa că ar fi bine să nu ne mai temem de ea.
