România va beneficia de fonduri în valoare de 79,9 miliarde euro de la Uniunea Europeană, prin intermediul celor două instrumente agreate de către Consiliul European, anume Bugetul multianual pe 7 ani, alături de Fondul de relansare denumit Next Generation EU, fond a cărui valoare totală este de 750 de miliarde de euro.
Pentru a avea o imagine clară în legătură cu suma de 79,9 miliarde euro, menționez mai jos structura acestor fonduri:
- Fonduri nerambursabile – 46,3 miliarde euro (bugetul multianual pentru perioada 2021 – 2027)
- Fonduri din programul de relansare economică Next Generation EU – 33,5 miliarde euro, sumă compusă din:
- 16,8 miliarde euro – granturi nerambursabile
- 16,7 miliarde euro – sume rambursabile
Constituirea fondului Next Generation EU este o premieră în istoria Uniunii Europene, reprezintă angajamentul Comisiei Europene de a efectua împrumuturi în numele întregii Uniuni, la dobânzi mult mai bune decât ar fi obținut fiecare țară în parte pe piețele financiare. Suma de 750 de miliarde de euro, ce se va dirija către statele membre este compusă din 390 de miliarde de euro – granturi nerambursabile și 360 de miliarde de euro – împrumuturi.
Bugetul pentru perioada 2021 – 2027, al Uniunii Europene, este în sumă de 1,07 trilioane euro.
România va beneficia de fonduri în valoare de 79,9 miliarde de euro.
Întrebarea care se pune este: Ce vom face cu acești bani, cu ce să începem?
Răspunsurile sunt multiple și fiecare dintre acestea reprezintă o prioritate. Da, avem nevoie de infrastructură rutieră, feroviară, de spitale moderne, de investiții în sănătate, în învățământ. În momentul în care ne gândim la lucrurile de care are nevoie România, conștientizăm cât de mult am rămas în urmă nu față de țări din Vest, precum Germania sau Austria ori Belgia. Nu, noi am rămas în urmă față de fostele țări comuniste, precum Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria sau Slovenia.
În sondajele de opinie din aceste foste țări comuniste respondenții nu consideră că lipsa infrastructurii ar fi o problemă. Polonia deține o rețea de autostrăzi moderne, de peste 4200 de km. Până în 2026 se preconizează că vor depăși 6500 km.
Ungaria deține o rețea de autostrăzi a cărei lungime depășește 1500 de km. România deține 841 de kilometri de autostradă, la finalul lui 2019. De notat că suprafața Ungariei este de 93028 km pătrați, în timp ce România este de 2,5 ori mai mare, suprafața României fiind de 238391 km pătrați.
Până la a recupera decalajele pe care le înregistrăm față Germania sau Austria este cale lungă, însă ne putem stabili obiective pe care le putem îndeplini, anume dezvoltarea infrastructurii rutiere sau a căilor ferate. Putem face asta.
Să privim însă și spre digitalizare. Știți pe ce loc se află România în ierarhia țărilor din Uniunea Europeană, în ceea ce privește gradul de digitalizare? Lăsăm capul în jos și spunem: „Pe ultimul loc”.
Pe plan mondial, România ocupă poziția 67 din 193 de țări la capitolul digitalizarea administrației publice.
Conform ONU, în clasamentul provocărilor în guvernarea digitală și susținerea eforturilor țârilor de a realiza progres în acest domeniu, primele 15 locuri sunt ocupate de către tarile din vestul Uniunii Europene, pe lângă Australia, Coreea şi Noua Zeelandă; majoritatea acestor țâri au început procesul de digitalizare în urmă cu peste 15 ani, cumulând investițiile treptate în tehnologii cu educarea populației și a instituțiilor pentru a facilita aderarea acestora la un mediu digital.
Investițiile în crearea infrastructurii tehnologice și a site-urilor web publice, care sunt ușor de navigat și conțin informații complete sunt primordiale. Fără investiții nu putem vorbi de digitalizare, așa cum nu putem vorbi de dezvoltarea infrastructurii rutiere.
Dacă dorim să înaintăm rapid la capitolul digitalizare, în sectorul de stat, trebuie să avem în vedere că decalajul între țara noastră și restul statelor membre UE este imens. Deși România a înregistrat o creștere a numărului de servicii oferite online, se clasează pe ultimul loc din cauza cadrului legislativ deficitar în domeniul digitalizării, infrastructura tehnologică neuniformizată în cadrul instituțiilor publice cât şi a lipsei unei preocupări în ceea privește dezvoltarea competențelor digitale necesare în aparatul administrativ.
Cum ar fi ca din suma de 79,9 miliarde de euro, de care România va beneficia de Uniunea Europeană, 2 miliarde de euro să fie utilizate pentru a realiza digitalizarea societății?
Liderul digitalizării societății este Danemarca, dar până a privi spre Danemarca, putem lua exemplul Estoniei, o fostă țară comunistă, singura țară din lume unde 99% dintre serviciile publice sunt disponibile online, 7 zile din 7.
Digitalizarea a dus în Estonia la dezvoltarea economiei și a societății, privită în ansamblul său. Economia Estoniei este considerată a șasea cea mai liberă din lume și a doua din Europa. Sistemul de taxe și impozite este unul simplificat. Estonia este o țară deschisă investițiilor străine. Dezvoltarea sectorului IT și gradul înalt de digitalizare a condus la servicii publice rapide, simple și eficiente, unde, de exemplu, depunerea unei declarații fiscale durează mai puțin de cinci minute, iar 98% din tranzacțiile bancare sunt efectuate prin internet.
În ceea ce privește digitalizarea, România ar putea privi într-o primă fază nu la Danemarca, ci la Estonia, am putea începe prin implementarea digitalizării la scară largă, urmând exemplul acestei țări.
România ar putea privi într-o primă fază, în ceea ce privește construcția autostrăzilor, nu la Germania ori Austria, ci la Polonia sau vecinii din Ungaria.
Avem această ocazie, Uniunea Europeană ne sprijină în această direcție. Ține doar de noi să realizăm lucrurile de mai sus. Dacă timp de 30 de ani am trăit cu promisiuni că „vom face și vom drege”, acum nu mai există scuze.
