Creștem și suntem educați în diferite medii, iar atunci când ajungem adulți avem valori conforme mediului în care am crescut. Prin urmare, în situații de criză mulți se simt responsabili nu doar față de ei înșiși, ci și față de cei din jurul lor. Pentru că sistemul lor de valori le spune că e moral și decent să îi protejeze și pe alții. De asta unii poartă mască și alții nu.
Mecanismele în care funcționează propaganda și dezinformarea sunt eficiente. Aș vrea să pot pătrunde în mintea unei persoane care nu crede că există virusul și care prezintă simptomatologia specifică „dictaturii sanitare”. Cu siguranță sistemul meu e valori e departe de cel al unei astfel de persoane.
Dar dincolo de ocultă mondială, cipuri, 5g-uri, există încă o tipologie care refuză purtarea măștii.
Sunt cei care au atât de multe de zis, încât nu suportă să „li se pună botniță”. De regulă aceștia sunt libertarienii care susțin și apără doar propria lor libertate, nu și pe a celor din jur. Evident, e datoria fiecăruia să se protejeze, dar totuși, într-o comunitate nu e nevoie de aportul tuturor?
Sunt și eu parțial libertariană și adesea am fantezii intense despre cum statul își vede de treaba lui și lasă piața să se „destrăbăleze”. Altfel nu aș fi luat parte destul de des la „serate libertariene”.
Revenind la discuția cu libertarianul fără mască, deși mintea mea nu poate înțelege cum aceasta poate funcționa ca o „botniță”, am încercat ieri seară să ascult câteva argumente. Omul nu a adus argumentul „botniței”, nu au fost nici măcar cele legate de o „manipulare subtilă” datorată felului în care se poartă o mască. De fapt, din punctul meu de vedere, nu au existat argumente suficient de valide. La un moment dat discuția se rezuma, pentru el, la faptul că un om poate fi liber să infecteze pe altul, pentru că e dreptul lui să aleagă dacă poartă sau nu o mască.
Vedeți.. într-un final, zic eu, chestiunea în cauză se rezumă tot la moralitate, decență și mai ales sistem de valori.
Sistemul meu de valori îmi spune că pe lângă faptul că e necesar să mă protejez pe mine, e și moral și de bun simț din partea mea, să îi protejez pe cei din jurul meu. De asta, spre exemplu, dacă aș conduce, aș opri la semafor când e roșu. Pentru că, deși e dreptul meu să trec pe roșu și să iau amendă, dacă așa am eu chef, conștientizez că există pietoni și că e normal să îi protejez. Pentru că trăim într-o comunitate unde eu consider că este normal să avem grijă unii de alții, ține de bun simț și de respect de sine, implicit și respect față de ceilalți. E atât de simplu.
În mijlocul discuției, un prieten, mi-a recomandat un filmuleț în care Milton Friedman spune că nu există nici măcar o singură persoană pe lumea asta care să producă un creion. Friedman explică faptul că pentru producția unui simplu creion e nevoie de lemn, de un copac, de un fierăstrău, de grafit, de o mină de grafit, de un miner, de oameni care să producă vopseaua de pe creion etc. În final reiese că pentru un simplu creion există o multitudine de părți cointeresate, care contribuie la crearea acestuia.
Dacă pentru un creion e nevoie de atât de mulți oameni, pentru funcționarea propice a unei comunități nu e nevoie de la fel de mulți oameni? Având în vedere că discuția avea loc într-un mediu libertarian, argumentele au luat toate întorsăturile posibile, dar omul fără mască încă era în sistemul lui de valori, în care nu înțelegea cum o acțiune sau o inacțiune a lui ar putea provoca reacții în societate. A fost acel moment în care m-am întrebat în gând dacă nu cumva libertarianismul a devenit „corect politic”. Pentru că omul susținea că nu îi poate fi îngrădit dreptul lui de a refuza masca. Desigur, deja trecea departe de argumentul că nepurtarea măștii ar putea fi un mod de a încălca sau îngrădi libertatea/drepturile celor din jur. Eram într-o zonă a absurdității în care ne putem permite să fim mai cu moț decât alți oameni doar pentru că avem drepturi. A fost cândva un aspect al libertarianismului faptul că omul, în societate, are doar drepturi și nu și responsabilități și mi-a scăpat mie? Chiar dacă, fiind libertarieni, susținem că fiecare individ trebuie să fie responsabil de propria persoană, nu ar trebui să ne gândim și la modul în care oamenii pot interacționa într-o societate? Nu există un punct în care libertarianismul se întrepătrunde cu decența umană?
De multe ori, unii libertarieni consideră că doar propria libertate/proprietate este importantă și uită de existența comunității unde mai mulți indivizi trebuie să facă în așa fel încât să co-existe.
Și atunci, am considerat oportun să întreb dacă nu cumva, noi, oamenii, ar fi trebuit să fi evoluat deja mai mult și să fi depășit comportamentul individualist accentuat. Mă gândeam că poate am învățat să coabităm și să ne pese mai mult unii de ceilalți. Răspunsul a venit scurt și cuprinzător din partea prietenului meu: nu. Și argumentele au fost pe măsură. Aparent, din punct de vedere biologic, omul nu a evoluat suficient de mult încât să fie conștient sau conștiincios față de cei din jur. Adevărul e că dacă mă uit la comportamentul oamenilor încă de la începutul pandemiei, nu pot contrazice acest lucru. Dacă atât de mulți oameni nu sunt conștienți nici măcar de ei înșiși, cum ar putea fi conștienți de lumea în care trăiesc?
De data asta am zis că dacă tot nu am ajuns la nivelul ăsta al evoluției, măcar la baza existenței umane să ne întoarcem și să luăm în calcul instinctul de supraviețuire. Rezultatul a fost argumentarea că pentru animale, în natură, e mai important să se reproducă, deoarece ajung să se lupte pentru asta. Iar homo sapiens (latină: „Omul înțelept” sau „Omul inteligent”) încă nu a reușit să atingă acest punct al evoluției.
Astfel, fiind în plină perioadă fertilă, am ajuns într-o dezbatere despre ce este mai important pentru rasa umană, supraviețuirea sau reproducerea?
Gândindu-mă că pe această lume au început să apară totuși oameni care au atins noi puncte ale evoluției și aleg să fie raționali, morali și decenți, aș prefera ca aceștia să fie singurii care se reproduc. Sigur, e doar o părere ironică.
În rest, numai de bine și respectați și drepturile celorlalți, nu numai pe ale voastre. În traducere liberă, purtați masca. Așa, doar de chestie, ca să respectați dreptul celui de lângă de a fi sănătos.
