“Nu știu pe nimeni bolnav, nu am văzut virusul, nu cred că e vreun pericol.”
Gelu Duminică: “Dar curentul electric l-ai văzut? Dacă nu, atunci de ce nu bagi degetele în priză?”
***
Asta îmi aduce aminte de un clișeu imens: “Teoria ca teoria, dar practica ne omoară.”
Nu, nu practica ne omoară, ci prostia. Tocmai necunoașterea teoriei ne face să dăm greș. Tocmai nesocotirea științei ne face să luăm țeapă după țeapă.
Cine nu a învățat economie nu înțelege de ce, să zicem, plafonarea chiriilor e o prostie care va avea drept consecință exact opusul rezultatului intenționat, anume dispariția locuințelor și degradarea orașelor. Analfabetul nu crede până nu vede. Degeaba îi spui, degeaba îi arăți ce s-a întâmplat în alte epoci, în alte țări, el nu crede până nu vede.
Hai că cu legea gravitației e ușor, o deprinzi empiric foarte repede, de asta nu se aruncă nimeni de la etaj “ca să vadă ce se întâmplă”. Dar cu plafonarea chiriilor e greu, n-o simți, n-o vezi, n-o cunoști empiric – pe asta trebuie s-o înțelegi teoretic, altfel e vai de pielea ta.
Așa și cu microbiologia. Nu vezi virusul. Nu-l simți, nu-i cunoști manifestările. Și, dacă nu ai fost la școală, dacă nu ai învățat teorie, dacă nu ești curios și nu bagi la cap ce îți spune cutare profesor, atunci ești pierdut. Că până o să vezi tu virusul, o să fie prea târziu.
Unii zic: Să facă statul ceva!
Păi guvernul chiar a făcut ceva. Dar problema e alta – și tot științifică. Am explicat de o mie de ori: intervenția statului e un medicament extrem de periculos, trebuie să-l iei în doze mici, altfel te va ucide el înaintea altor riscuri. Dacă nu înțelegi asta ești tot analfabet funcțional, chit că poate înțelegi (sau nu) evoluția pandemiei.
