În articolele anterioare am constatat vulnerabilitatea semnificativă a companiilor active în România în contextul unor șocuri externe negative care pot surveni în următoarea recesiune: diminuarea marjei de profit (sau chiar înregistrarea de pierderi), creșterea costului de finanțare, neîncasarea creanțelor, expirarea stocurilor, etc. Una din cauzele care amplifică aceste vulnerabilități este calitatea inferioară a profiturilor companiilor active în România.
Prin calitatea profiturilor înțelegem:
- Continuitatea profitului și în exercițiile următoare, prin generarea acestuia din activitatea operațională (NU din tranzacții izolate care nu au legătură cu activitatea recurentă);
- Gradul monetar ridicat al profitului, prin conversia acestuia în lichiditate. Aceasta înseamnă că veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, coroborat cu faptul că veniturile încasate sunt mai mari decât cheltuielile monetare (sau plătibile, adică care trebuie plătite).
- Profitul diferă de lichiditatea efectivă deoarece veniturile nu sunt încasate în același exercițiu financiar, în timp ce nu toate cheltuielile sunt monetare (se convertesc în plăți în același exercițiu financiar). De aceea, analiza profitului net (Venituri – Cheltuieli – Taxe) trebuie realizată întotdeauna în corelație cu raportul dintre veniturile încasare și cheltuielile monetare. Raportul dintre acestea din urmă poartă denumirea de CCR (eng. Cash Coverage Ratio).
Cum calculăm gradul monetar al profitului (implicit și calitatea profitului)?
Cu excepția sistemului de contabilitate monetară (specific PFA-urilor), veniturile nu sunt recunoscute atunci când sunt încasate (în general, vânzările se fac cu termen de încasare în viitor), iar cheltuielile nu sunt recunoscute atunci când sunt plătite (exemplu: aprovizionările de la furnizori se fac cu termen de plată). Schema următoare ilustrează foarte simplu această idee cu privire la diferența între venituri și încasări:
Astfel:
- În anul 2, compania înregistrează venituri de 24 mil, dar veniturile încasările sunt de 21 mil. Veniturile încasate pe parcursul anului 2 sunt obținute astfel: 24 mil. (Total Venituri) + 3 mil. (vânzările din ultimele 3 luni ale anului 1, care se vor încasa în primele 3 luni ale anului 2) – 6 mil. (vânzăriile din ultimele 3 luni ale anului 2, care se vor încasa în primele trei luni ale anului 3).
În acest context, compania înregistrează creanțe mai mari, acestea fiind în creștere de la 3 mil, la finalul anului unu, la 6 mil, la finalul anului doi. Deși durata medie de colectare a creanțelor este aceeași (DSO = 90 de zile în ambii ani), valoarea absolută a creanțelor se dublează deoarece se aplică la un nivel dublu al veniturilor. Practic, atunci când o companie înregistrează venituri mai mari, va bloca resurse suplimentare în creanțe, deși durata medie de colectare a creanțelor rămâne aceeași; - În anul 3, compania înregistrează aceleași venituri precum în anul anterior, respectiv 24 mil, dar veniturile încasate sunt mai mici, respectiv 22 mil. Veniturile încasate pe parcursul anului trei sunt obținute astfel: 24 mil (Total Venituri) + 6 mil. (vânzările din ultimele trei luni ale anului doi, care se vor încasa în primele trei luni ale anului trei) – 8 mil (vânzările din ultimele patru luni ale anului 3, care se vor încasa în primele patru luni ale anului 4).
În acest context, compania înregistrează creanțe mai mari, deoarece durata medie de colectare a acestora crește de la 90 de zile (anul 2) la 120 zile (anul 3).
Din acest motiv, profitul contabil (venituri > cheltuieli) nu implică în mod automat faptul că firma respectivă are lichiditate. Un rezultat net pozitiv reprezintă mai degrabă o potențare de lichiditate viitoare, cu o singură condiție: viteza de conversie a veniturilor în încasări să fie mai rapidă decât viteza de conversie a cheltuielilor în plăți. Raportul dintre cele două dinamici poartă denumirea de CCR (eng. Cash Coverage Ratio), care are ca numărător veniturile încasate (eng. Daily Cash Collection, DCC) și la numitor cheltuielile monetare (eng. Daily Cash Expenditure, DCE). Mai departe prezentăm formula extinsă a indicatorului:
CCR = DCC / DCE
DCC = {[CA – Δ(Creanțe) + Δ(V. Avans)] / 360}
DCE = (Ch. Exploatare + Ch. Financiare – Ch. NonCash)/360
Unde:
CCR = Cash Coverage Ratio, respectiv rata de acoperire a cheltuielilor monetare prin venituri încasate
DCC = Daily Cash Collection, respectiv estimarea mediei de venituri încasate zilnice
DCE = Daily Cash Expenditure, respectiv estimarea mediei zilnice de cheltuieli monetare (plătibile) înregistrate în contul de profit și pierdere
Ch. NonCash = cheltuieli înregistrate în contul de profit și pierdere dar care nu sunt monetare (amortizare, reevaluare active, provizioane, pierderi cauzate de evoluția nefavorabilă a cursului de schimb valutar)
Interpretarea indicatorului CCR — atunci când:
- CCR înregistrează valori subunitare, înseamnă că veniturile încasate sunt mai mici comparativ cu cheltuielile monetare (care ar trebui plătite). Astfel, compania poate înregistra profit (veniturile sunt mai mari decât cheltuielile), dar este posibil să aibă probleme de lichiditate;
- CCR înregistrează valori supraunitare, înseamnă că veniturile încasate sunt mai mari comparativ cu cheltuielile monetare (care ar trebui plătite). Astfel, chiar daca compania respectivă inregistrează un rezultat net negativ (veniturile sunt mai mici decât cheltuielile), este posibil ca aceasta să dispună de lichiditate;
Desigur, situația ideală este ca profitul contabil să fie pozitiv (veniturile sunt mai mari decât cheltuielile), și indicatorul CCR să fie supraunitar (veniturile încasate să fie mai mari decât cheltuielile monetare). Aceasta înseamnă că firma respectivă ar putea să-și onoreze toate cheltuielile la scadență, dar nu înseamnă în mod implicit ca o și face!
De asemenea, indicatorul CCR (reflectă dinamica) trebuie interpretat în corelație cu indicatorul de lichiditate curentă (Active Circulante / Datorii Termen Scurt), diferența dintre acestea reflectă capitalul de lucru).
Astfel:
