Pe la începutul anilor ’80 mama mea a plâns cam o lună crezând că a rămas însărcinată în urma unei pupături. Tot ce auzea la vremea aia era „dacă te-a atins, aia ești! Gata! Rămâi!”. Restul explicațiilor nu-și aveau rostul.
Pe la începutul anilor 2000 ai fi zis că lucrurile s-au mai schimbat. Dar o fetiță a început să plângă pe la 12-13 ani la prima menstruație. A fost un șoc pentru ea să sângereze „de acolo jos”(folosesc exprimarea asta pentru că multe fete și chiar femei se simt rușinate de propriul corp și în mod special de anumite zone). Eu doar am sunat-o pe mama să o întreb unde sunt „instrumentele” necesare situației atunci când am avut prima menstruație. Nici n-am avut nevoie de indicații despre cum să folosesc sau ce e de făcut și nici nu m-am panicat. Știam deja de la mama care-i treaba și știam și de la școală(oh, the irony!)câte ceva. De la școală știam pentru că la un moment dat prin clasa a cincea sau a șasea au venit niște doamne de la Always, care ne-au explicat care-i treaba cu produsele lor, ce sunt și la ce folosesc. Ce credeți? Nu ne-a zis nimeni despre poziții din kamasutra sau cum și în ce fel să întreținem raporturi sexuale. Sesizați diferența între cazul fetei de 12-13 ani și al meu, da? Bun.
Un scandal întotdeauna în floare este cel despre „educația sexuală” în școli. Am pus cu ghilimele gândindu-mă că poate ar trebui să-i spunem altfel, numai să înțeleagă toată lumea că nu e despre cum să faci sex, ci despre corpul uman, modificările care apar la pubertate, igiena intimă, protecția împotriva unor posibile abuzuri de natură sexuală, și da, sunt și informații despre ceea ce înseamnă de fapt un raport sexual. Dar nu, nu le dă nimeni indicații copiilor. Dimpotrivă, recomandările sunt așteptarea vârstei potrivite, partenerilor potriviți, metode de protejare, boli cu transmitere sexuală, implicațiile traumatizante ale unui avort ș.am.d.. Dar nu, în nici un caz, sub nici o formă, nu spune cineva copiilor cum să facă sex.
Despre repere morale în privința sexului nu putem zice și face nimic. Ele trebuie să vină din familie și se „moștenesc” din exemplele de acolo. Școala nu poate interveni aici și nici nu ar avea să facă. Tot ce poate face școala, este să ofere informații elementare, de bază, decente, absolut necesare unor adolescenți în plină dezvoltare, cărora li se schimbă corpul pe zi ce trece. Și nu, ora de biologie nu ajută cu nimic. Adolescenții au nevoie de mai multe detalii și cred că e cel mai bine să le ia din surse sigure, decât să caute pe internet de capul lor. Amintiți-vă că internetul diagnostichează orice simptom cu cancer, deci… nu cred că ne dorim ca ai noștri copii să ia tot felul de informații dubioase de acolo, nu?
Și acum, câteva cifre. Avem doar pentru 2018 deocamdată. 12.906 de adolescente cu vârsta sub 19 ani au născut pentru prima dată în 2018, iar mame sub 15 ani sunt 647. 18.753 este numărul născuților care au mame cu vârsta cuprinsă între 15 și 19 ani, și 727 de născuți au mame cu vârsta sub 15 ani. Multe dintre ele nu sunt la prima naștere, 3.657 sunt la a doua naștere, iar 673 sunt la a treia naștere. Evident, majoritatea situațiilor de genul sunt în mediul rural, 65% pentru mamele sub 15 ani și 67% pentru mamele între 15 și 19 ani. În mediul rural, din păcate, educația este mult mai precară, iar accesul la informație mai redus. Sunt adolescente care provin din medii defavorizate și sărace și din păcate copii acestora vor crește tot acolo.
De asta e nevoie de educație sexuală în școli, mai ales în mediul rural. Ca să întrerupem un cerc vicios. Să învățăm tinerele femei în devenire că sexul nu este chiar atât de simplu și nu se face chiar oricând, oricum. Să le învățăm un pic mai mult despre ce se întâmplă în corpul lor și că mai întâi trebuie să devină ele însele femei cu adevărat. Pentru a se bucura așa cum trebuie despre ceea ce înseamnă să fii mamă.
Dar de abuzuri online ați auzit? Organizația Salvați Copii ne spune că în 2019 au fost raportate 1.182 de cazuri de abuzuri sexuale online. Investigarea pornografiei infantile pe internet dezvăluie că o parte din materialele pornografice sunt făcute chiar de către minorii care apar în acele materiale pe care tot ei le păstrează sau le trimit online. Majoritatea tinerilor care recurg la astfel de fapte au vârsta mai mare de 13 ani. Rezultatul nu e tocmai plăcut. Ați auzit de adolescenți șantajați în fel și chip și amenințați cu publicarea acelor materiale, nu?
Din nou, de asta e nevoie de educație sexuală. Ca să știe atât fetele, cât și băieții că sub nici o formă nu trebuie să creeze și să trimită astfel de materiale către cineva pe internet. Nu cred că e nevoie să detaliez unde pot ajunge astfel de materiale.
Și nu, nu toți părinții explică lucruri acasă. Din păcate realitatea ne spune că încă există părinții care-și țin copiii departe de astfel de informații. În 2010-2011 am avut două colege de clasă care au rămas însărcinate, o colegă a ajuns în 2010 online cu niște poze nu tocmai potrivite, nu mai spun de situațiile de pe la celelalte licee. Suntem în 2020 și cifrele nu ne-au arătat prea multe schimbări.
Eu zic să încetăm să ne mai temem de informații esențiale, de bază, să începem să ne informăm mai mult și să ne deschidem mințile. Poate reușim noi să facem o schimbare și să ajutăm țara asta să se facă bine, începând cu lucrurile mici. Nu carul mic răstoarnă carul mare?
